Poveşti neterminate

Prin intermediul unui proiect interdisciplinar, prof. Maria Vaida oferă copiilor o carte inedită cu poveşti neterminate, selecţie de fragmente din romanul “Dansul ursului”, de Ion D. Sîrbu. Volumul apărut la Editura Alfa este o parabolă a libertăţii văzută ca stare de spirit, raportată la regale animalelor din pădurile româneşti: ursul carpatin. O carte care încâtă şi farmecă mintea copilului în actul lecturii. În povestea neterminată cititorul rămâne alături de personaj, încercând să-i configureze destinul, lectura devenind interactivă, determinându-l pe cititor să problematizeze, să judece, să-şi imagineze noi situaţii. Descoperind sensurile unei creaţii elevul are deschis drumul către cunoaştere şi către confruntarea operei cu datele concrete şi esenţiale ale realităţii. La sfârşitul fiecărei poveşti neterminate lectorii mai rămân alături de personaje co0nfigurându-le destinul. Lupta dintre bine şi rău atrage după sine pedepsirea vinovaţilor, iar elevii sunt neîndurători în sancţionarea lor. Cartea este însoţită de iamgini care creionează personajele, dând astfel şi mai mult farmec cărţii. Ne întâlnim cu Riţa-veveriţa, Broscuţa cu ochii de aur, Scorpionul fără minte, Vidra cu ochii albaştri, Marele Urs alb, Fârtatele şi Nefârtatele, Sultanul şi măgarul, etc, în total 16 poveşti. Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, în Petrila, judeţul Hunedoara, d. 17 septembrie 1989 la Craiova) a fost un romancier, eseist, filozof, profesor de filozofie român, autor de literatură de sertar. Subintitulată cu gingăşie “roman pentru copii şi bunici”, Dansul ursului este cea mai serioasă dintre cărţile copilăriei şi cel mai copilăros mod de a spune adevărul, o parabolă de catifea despre libertatea şi robia oamenilor şi animalelor în vremuri în care civilizaţia se confundă nepermis cu omenia căreia îi ia locul, este de părere Silviu Man.

Comentarii

22/02/11 17:01

eu am cautat Fragment din romanul”Dansul ursului”de I.D. Sirbu…Afara ninge ca in cartile de abecedar, vantul cel rau dinspre nord nu bate.In camera miroase placut, a foc bun din lemne de fag.Se lasa seara, aud de departe un zvon de fanfara minereasca.O inmormantare?O nunta? Nu stiu.Nici nu are vreo importanta.Sotia mea, Silvia, e plecata la Craiova, toti colegii mei din ocol sunt pe teren sau la casele lor.Am pe dulap un rand de gutui (aroma lor e unicul remediu impotriva mirosului hartiilor sau al subelor noastre aspre, din lana mitoasa), la indemana o farfurie plina de castane calde, bine prajite; si in fata un pahar din vinul casei, reteta proprie, smeura, afine si mure, cu un pic de miere salbatica. Sunt nascut in anul de criza 1931(o mie noua sute treizeci si unu)am trecut, asadar, de cicizeci de ani.Am vazut multe, am trait din greu, nu as putea spune ca sunt sentimental.Muntele e o scoala aspra, dura, cine a petrecut cea mai mare parte din viata sa in slujba Mariei sale Codrul e obisnuit sa fie calm, stapanit, inchis fiindca ceva din caracterul si firea cleanturilor iezerelor si brazilor, semeti dar tacuti, s-a innadit in tesatura ascunsa si trainica a sufletului>>.

22/02/11 16:39

Fragment din romanul”Dansul ursului”de I.D. Sirbu…Afara ninge ca in cartile de abecedar, vantul cel rau dinspre nord nu bate.In camera miroase placut, a foc bun din lemne de fag.Se lasa seara, aud de departe un zvon de fanfara minereasca.O inmormantare?O nunta? Nu stiu.Nici nu are vreo importanta.Sotia mea, Silvia, e plecata la Craiova, toti colegii mei din ocol sunt pe teren sau la casele lor.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5