Eurocraţia în ofensivă împotriva Crucii

“Cu lacrimi în ochi vă spun că sunt unii care se poartă ca duşmani ai Crucii, dar sfârşitul acestora este pieirea.” (Sf.Apostol Pavel)

Cititorul îşi aminteşte că în ultmii zece ani au apărut la noi în ţară şi nu numai, tot felul de Cruci în locuri foarte ciudate: în lemne, în legume, în obiecte, în Rusia pe cer... Cei care le-au aflat au fost nu doar ortodocşi sau catolici, cât şi de alte credinţe, chiar neoprotestante. Aşa îmi aduc aminte cazul unui sectant, care, în 2002, tăind un lemn, a aflat o surprinzător de clară formă de Cruce, pe care a dus-o preotului catolic din sat. Privind-o, acela a spus că este o Cruce ortodoxă şi i-azis: …nu-i de-a noastră, du-o preotului ortodox, fiindcă e o cruce ortodoxă”. În redacţia ziarului ”Răsunetul”, într-o vitrină, s-a putut vedea ani în şir o astfel de Cruce într-un lemn. Formele erau atât de clare încât nu lăsau nicio îndoială că nu e un atrefacte, ci un lucru natural. Şi oamenii se întrebau, mirându-se ce pot semnifica astfel de Cruci şi atât de multe? Arătam pe atunci că este posibil să se prevestească vremuri de prigoană împotriva credinţei, împotriva Crucii , aşa cum s-a întâmplat în istorie, de pildă înainte de urcarea pe tron a lui Iulian Apostatul, care a încercat în secolul al V-lea să reintroducă cultul zeilor. Cu patru ani înainte s-a arătat atunci, pe cerul Ierusalimului o extraordinară Cruce, mai luminoasă decât soarele, vreme de ceasuri în şir, fapt semnalat de Sfântul Chiril al Ieruaslimului într-o scrisoare către împăratul Constanţiu.

Iată că la puţină vreme după misterioasele Cruci apărute la noi, taina se dezleagă, fiindcă începem a asista la o adevărată campanie pentru a interzice Crucea, icoanele şi crucifixele, cu deosebire din şcoli sau sălile de judecată. Pentru început deocamdată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat spre mijlocul lunii noiembrie anul curent, o hotărâre ce interzice crucifixele în şcolile din Italia. Se dădea dreptate- cum semnalam altădată- unei finlandeze căsătorită în Toscana şi pe care o deranja prezenţa crucifixelor la şcoala unde învăţau copiii ei. Aceasta a trezit protestele întregii societăţi italiene, consternată că un imigrant, un minoritar îşi impune voia unei societăţi care a făcut binele s-o primească.

Ceea ceeste mai îngrijorător este că hotărârea CEDO se vrea un precedent şi pentru alte cazuri de acest fel, ce vor fi judecate pe viitor. Smaranda Enache, preşedintă a “Proado” sau profesorul Emil Moise din Buzău, care a încercat zadarnc prin CNCD (organism pentru aşa-zisa combatere a discriminării) să impună scoatrea icoanelordin şcoli, îşi freacă mâinile de bucurie, fiindcă şi dânsul a trimis la Strassbourg un dosar cu o vechile cereri ale domniei sale împotriva icoanelor din şcoli. Iată cum “miniorităţi agresive şi intolerante – cum se exprimă Patriarhia Ortodoxă Română- se ridică împotriva valorilor împărtăşite public de către o majortitate creatoare de cultură şi civilizaţie.” Cei care s-audespărţit de Cruce şi de alte simboluri creştine milenare, vor acum să-şi impună propria rătăcire şi celor rămaşi fideli, fiindcă pe ei îi îneacă fumul de tămâie şi simbolurile bimilenare ale creştinătăţii..

În ţări unde popuaţia este fidelă Sfintei Cruci în proporţii de peste 80%, cum este Grecia, România şi Polonia, felurite organizaţii, de obicei ateiste au pornit o adevărată ofensivă împotriva însemnelor religioase, a Crucii şi icoanelor cu deosebire. În Rusia, ateii şi comuniştii vor să scoată din imnul naţional sintagma: ”Rusia, protejată de Dumnezeu”. Ştim că în Constituţiile (eşuate) şi Tratatul de la Lisabona, nu s-a reuşit a se înscrie sorgintea creştină a popoarelor Europei. Dinspre Apus, întunericul apostaziei se întinde precmceaţa pe mare. Dar statul are competenţa de a se amesteca în comportamentul cetăţeanului –fie el privat sau în locuri publice? Nu apare aceasta ca o grosolană ingerinţă discriminatorie în numele aşa-zisei “nediscriminări”?

Organizaţia “Helsinki monitor” din Grecia cere celor 97 % din populaţie să nu aibă icoane şi crucifixe în şcoli sau în sălile de judecată. Insolenţă. La fel în Polonia, organizaţii minuscule şi gălăgioase, încurajaţe de hotărârile bizare şi total antidemocratice ale CEDO ( Curte compusă din şapte persoane).

Vor îngădui popoarele creştine dictatul de stat, aşa cum au încercat împăraţii Romei antice? PreşedintelePoloniei- Lech Katzynski declara recent: “Indiferent ce se va întâmpla cu alte ţări, crucifixele vor rămâne în şcolile poloneze pentru că fac parte dintr-o tradiţie ce trebuie transmisă generaţiilor viitoare.” Desigur, aşteptăm şi la noi astfel de poziţii tranşante la toate nvelele- local şi naţional Greşesc foarte cei care cred că noi, creştinii, avem numai smerenie. Creştinul are şi curaj, înfrăzneală, răbdare şi . tărie, neînfricare în faţa persecuţiilor şi chiar a morţii. Iată că se deschid vremuri neguroase pentru credinţa în HRISTOS, când va trebui să dovedim calităţile enumerate. Şi nu doar prin voinţa şi puterea noastră – absolut necesare, desigur - dar ştiind că Dumnezeu este cu noi, aşa cum a fost şi în miile de ani ce au trecut, cum este şi acum şi va fi “în toate zilele, până la sfârşitul veacului”.