V-aţi imaginat vreodată un Laborator al Inovaţiei?

Pornind de la ideea ca procesul de învăţare este voluntar, bazat pe pasiune şi alegere, într-un mediu non-opresiv, cu expunere şi acces nelimitat la resurse, vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Gândiţi-vă o clipă la redefinirea conceptului de şcoală într-unul de comunitate ca şcoală.

DE CE? Mulţi dintre noi am devenit intoxicaţi cu standardizarea, astfel încât, în acest moment, e dificilă, daca nu imposibilă, autodirecţionarea propriei învăţări. Este timpul pentru o detoxifiere a presupunerilor tradiţionale. Mă refer la simpla îmbrăţişare a procesului de a învăţa să înveţi, a învăţării ce să faci atunci când nu ştii ce să faci. Acest proces e un mijloc de a facilita învăţarea din pasiune şi interes comun. Învăţarea şi-ar urma cursul firesc şi, fără a realiza, de fapt, trăsătura sau deprinderea pe care toata lumea o practică, s-ar cimenta de una singura, şi astfel ajungi să ştii ce să faci când nu ştii ce să faci. Succesul l-ar evalua persoana şi comunitatea mai degrabă decât şcoala, statul sau naţiunea. Iar puterea acestei alegeri ne conduce dincolo de orice e măsurabil, de vreme ce azi măsurăm lucruri care nu au impact asupra nimănui.

CUM? A observa ne-evidentul, a visa cu îndrăzneală, a conecta oameni şi informatii şi a face ceea ce contează. Toate acestea constituie o reprezentare destul de pertinentă a procesului natural de învăţare. Internetul oferă noi spaţii, noi conexiuni, o noua viaţă dacă e sa alegem. Ce doreşte tehnologia? Să ne elibereze, să ne redea unei culturi a încrederii, să ne extragă din calculele matematice incomode astfel încât să devenim atenţi la frumuseţe şi fractali, să redevenim gânditori ai matematicii din nou, precum Arhimede, Pitagora sau Euclid. Tehnologia vrea să defocalizăm conştiinţa globală de pe ţările în dezvoltare şi de pe învăţarea expansivă, de pe oameni nepotriviţi şi informaţiile lor, în favoarea comunităţilor vlăguite. Vrea să ne cunoaştem din nou.

CINE? Misiunea noastră ca dascăli pentru o lume mai bună este să cultivăm oameni indispensabili şi să-i trezim pe cei mari deja. Daca ar fi să dezlănţuim oamenii de munca grea şi fără rost în virtutea artei lor, poate că toate lucrurile pentru care cheltuim atât de mulţi bani şi timp: sănătate, probleme de mediu, bugete, campanii electorale, s-ar dizolva pur şi simplu. (Perpetuăm cumva o problemă a banilor tocmai pentru ca să ne concentram asupra ei?)

Aşadar, ce este de fapt succesul? Şi un lucru şi mai important, cine decide? Poate recalibrarea conceptului de succes ar fi primul la rând. Asta ar însemna moartea expertului şi redefinirea valutei. Ar fi o revoluţie nesângeroasă. Ar însemna o cultură a încrederii. O schimbare colosală. Ridicolă chiar. Mai mult o schimbare a minţii.

Ştim deja prea multe lucruri pentru ca să nu schimbăm modul în care ne petrecem ziua şi să nu aducem în discuţie respectuos standardele şi sistemul, chiar şi schimbările recente care pot purta în viziunea unora aparenţa unui mai bine.

Întrebările mele se opresc la una: Cum educăm în maniere care provoacă primejdios practicile imorale care vin la pachet cu “facem afaceri cu orice, bani să iasă”?

Vrem o agendă a oamenilor, o agendă a Tu-ului. Suntem pe drumul lung al unui exponenţial ascendent. Şi am o veste grozavă. Am văzut cercetări. Suntem departe. Oamenii de ştiinţa şi marii învăţaţi lucrează din greu la trezirea sufletelor în educaţie (şi nu numai) de ani buni. Să nu ne pliem celor mereu cu cuvintele “nu” şi “eficienţă” în braţe. Până şi ei râvnesc la asta. Să fim ‘bold’, cum spune englezul. Îndrăzneţi. Alegerea va fi simplă. Se rezumă doar la ‘cum vrem să călărim calul”.

Mediul în care elevii noştri sunt angajaţi azi să trăiască este în mod signifiant diferit faţă de până în urmă cu 20 de ani, cand Microsoft a lansat primul soft pe piaţă. Azi, practica la clasă cheamă necesitatea dascălului de a se adresa elevului în funcţie de evoluţia predispoziţiei de învăţare. Mă preocupă tehnologia pentru că mă preocupă oportunităţile pe care le au elevii pentru a învăţa cât mai uşor şi cu aplicabilitate reală. Tehnologia digitală poate fi de fapt percepută ca un subgen de cult al materialelor pe care unii profesori le folosesc, dar şi ca un amuzament confuz, circ de slideshow-uri pedagogice de masa critică de profesori.

Sunt profesor de limba engleză, iar la clasele din mediul rural la care predau, analiza de clip-uri YouTube sau chiar activitatea în reţelele de socializare sunt extra stuff-urile pe care le-am adoptat ca supliment didactic, încă insuficient. Am creat o comunitate, am unit idei si viziuni. Poate cândva toate astea se vor lega în ceva concret.

Am invăţat două mari lucruri în acest an: 1. a fi membru activ ca mentor pentru elevii de la clasă în reţelele de socializare completeaza relevant, pe alocuir face chiar mai mult decât a ma prezenta la clasă cu catalogul sub un braţ şi stiloul roşu în celalalt. Acolo ne uneşte pasiunea, iar comunicarea transcende graniţele clasice; şi 2. curriculum-ul compromite libertatea imperios necesară adevaratei învăţări. Aş propune activităţi multe şi interactive pe final de an, în care elevii să-şi evalueze singuri ce ştiu ca mai apoi să ceara ei înşişi tipul de curriculum de care au nevoie în anul urmator. Ce act mai suprem de responsabilizare? Suntem pe teren experimental, evident, dar in Laboratorul Inovaţiei este permis experimentul atâta timp cât alternativele nu ne satisfac. Spre exemplu, dacă elevul vrea un clip pe teme sportive, îl va vrea pentru ca să-l creeze chiar el. Aici e cheia – vrea să înveţe cum să înveţe şi va privi clip-uri cu surferi şi skateboarderi. Clip-urile capturează lucruri pe care rareori le observăm cu ochiul liber. Şi toate acestea pentru a sti ce faci când trăieşti de fapt. A observa este o trăsătură pe care cu toţii o avem. Este cea mai gratuită dintre trăsături, însă cea mai potentă dintre toate deprinderile. Observarea determină acţiunea. Iar a învăţa cum să observi este cheia spre o lume mai bună pentru că este cel mai frumos dar pe care-l putem împărtăşi.

Prof. de lb. engleză Larisa Silaş

Structurile şcolare Cepari şi Tărpiu, Şcoala Generală Dumitra