Şcoala şi Puterea

În ce măsură programa şcolară, pritocită de ministerul de resort (care, de 20 de ani încoace, se numeşte în fel şi chip) poartă amprenta timpului politic se poate vedea şi la limba şi literatura română la liceu.

În anii 50, când cu reforma agrară, se făcea mult bărbunc, în manuale, la clasă, pe scene de spectacol aniversar, cu poezia ”Noi vrem pământ” a lui G.Coşbuc. Era şi aceasta o metodă de inoculare în conştiinţa ”prostitului popor” (vorba lui Eminescu) că regimul democrat-popular (o sintagmă paravan pentru dictatura sovietică) este cel care dă ţărănimii, în sfârşit, ceea ce dorea de secole: pământ.

După ce a început dramatica forţare de a-i determina pe ţărani să renunţe la proprietăţile lor private, ca să intre în gospodării agricole colective (numite ulterior CAP), poezia ”Noi vrem pământ” a fost scoasă din manuale, fiind inoportună pentru politica vremii. (Logic. Nu?)

După ce – în 1962 – s-a considerat că ”ceapizarea„ (CAP: cooperativă agricolă de producţie) e terminată, a apărut în manualele de literatură română poezia penibilului slugarnic comunisto-sovietic Mihai Beniuc ”Mărul de lângă drum” (Apropo de asta: Adrian Păunescu sau Corneliu Vadim Tudor sunt ucenici exemplari ai acestui lingăreţ)

; o poezie (vorba vine!) care voia să exprime, să confirme generozitatea unui timp istoric naţional: ”Sunt măr de lângă drum şi fără gard/…/ Drumeţule, să iei fără sfială”.

Când însă, în anii 80, sărăcia, foametea au început să-şi arate colţii, şi bieţii săteni ”furau” din propria lor muncă, poezia aceasta nu mai corespundea propagandei ceauşiste. Imediat, a fost scoasă din manualele de limba şi literatura română.

Tot acum, ”Moartea căprioarei” a lui Nicolae Labiş, nu mai putea servi trompetei propagandistice ceauşiste; românul anilor 80 nu mai avea acces la carne, ulei sau unt decât o dată pe lună. Deci, nu mai convenea versul ”Mănânc şi plâng. Mănânc.” Aşa că superba capodoperă a poeziei postbelice a fost scoasă din priorităţile programei şcolare de limba şi literatură română.

Dar în anii aceştia de glorioasă democraţie băsesciană?

Ei bine, în manuale nu mai există poezia ”Oltul” de Octavian Goga. De ce? Motivaţia e logică: Cum să mai comentezi la clasă o astfel de poezie care se încheie atât de patetic (poate disperat): ”Să ne mutăm în altă ţară”!

De asemenea, romanul ”Răscoala” al lui Liviu Rebreanu a fost scos din manualele alternative. De ce? Poate pentru că ideea de ”răscoală” e nocivă pentru aceşti 2o de ani de improvizaţie a unui stat de drept?

Şi o nedumrire (nu ultima): Cei ”scoşi” sunt, majoritar, ardeleni.