Problema împărtăşirii copiilor în Biserica Ortodoxă

Am observat că din ce în ce mai mulţi concetăţeni de-ai noştri, credincioşi sau mai puţin credincioşi, îşi pun întrebarea potrivit căreea împărtăşirea copiilor mici, în vârstă de până la şapte ani, este o practică benefică pentru aceşti copii şi pentru Biserica Ortodoxă. În cele ce urmează vom încerca să răspundem în scris întrebării care se referă la împărtăşirea copiilor atunci când sunt încă destul de mici. Părerea noastră este pozitivă în acest sens. Teologia ortodoxă bazează această practică pe două versete scripturistice şi anume “Cel ce nu va mânca trupul Meu şi nu va bea sângele Meu nu va avea viaţă în el” şi “Lăsaţi copiii să vină la Mine”. Eu sunt prea tânăr şi nu îmi amintesc procedura Bisericii Ortodoxe înainte de instaurarea regimului comunist. Din ceea ce am citit, însă, am înţeles că împărtăşirea copiilor era ceva obişnuit pentru practica bisericească ortodoxă în perioada precomunistă. Totuşi ceea ce ştiu sigur e că astăzi această practica cere împărtăşirea fiecărui copil chiar în momentul în care este botezat. Astăzi în Biserica Ortodoxă se practică din nou împărtăşirea copiilor pe o scară destul de larg. Şi copiii, chiar de la o vârstă fragedă, au nevoie de trupul şi de sângele Mântuitorului pentru a progresa duhovniceşte. Ar fi o mare nedreptate din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe şi al meu personal ca aceşti creştini micuţi să nu fie împărtăşiţi şi astfel să fie lipsiţi de cel mai important sprijin pe calea mântuirii. Teologii Bisericii Ortodoxe susţin că fiecare creştin are nu numai dreptul ci şi binecuvântarea de a primi trupul şi sângele Domnului în taina Sfintei Împărtăşanii. Problema care rămâne şi a cărei rezolvare este lăsată la latitudinea preotului duhovnic este vârsta de la care un copil ar trebui să înceapă să se spovedească. Biserica recomandă aici vârsta de şapte ani atât pentru fete cât şi pentru băieţi ca fiind vârsta de la care un copil începe să înţeleagă ce este binele, ce este răul şi care sunt consecinţele acestor două entităţi în viaţa fiecăruia dintre noi.

Dar gândindu-mă mai bine şi analizând exemplul practicat în Biserica Catolică al “primei împărtăşanii” am considerat că acesta ar putea confuza creştinii ortodocşi care au un contact mai puţin frecvent cu Biserica Ortodoxă. În Biserica noastră Ortodoxă nu s-a pus şi sper că nu se va pune niciodată o asemenea problemă, a “primei împărtăşanii”. Ceea ce spun acum se bazează pe câte am enunţat deja despre practica împărtăşirii copiilor încă de la o vârstă fragedă.

M-aş bucura să ştiu că părerea pe care am enunţat-o în cadrul acestui articol este satisfăcătoare. În acelaşi timp aş dori ca cele susţinute aici să fie de folos celor care îşi pun în mod serios problema împărtăşirii copiilor în Biserica Ortodoxă.

Ioan Sabin Mureşan