Prietenii de la Bachus

În fiecare zi, exact la aceeaşi oră, urcă scările, apoi uşa se deschide maiestuos şi intră, într-o ordine neconvenţională: Aurel Podaru, Vasile Ardeleanu şi Andrei Moldovan. Se aşază la masă, aruncă câteva priviri în jur şi preţ de multe minute îşi sorb cafeaua abia aburindă. Încep discuţiile şi conversaţia devine cu adevărat colocvială. Meseria pe care o practic, poate din întâmplare, cu suişuri şi coborâşuri, mă face să mă consider, cel puţin din partea-mi, prieten cu cei mai sus pomeniţi. Podaru, Ardeleanu şi Moldovan au trăit şi trăiesc spre a sluji limba română, această minune niciodată îndeajuns cunoscută, cum spunea cineva. Au scris şi s-au hrănit din cuvintele acestei frumoase limbi, sunt scriitori într-o mai mare sau mai mică măsură. Şi ce este mai frumos decât să fii scriitorul care „este fulgerul dintre vorbirea care sprijină creierul şi aceea care e pedepsită cu nuiaua”. Prietenii de la Beclean (curios lucru, niciunul nu este îndrăgostit de Bachus, adică de tării), există doar în interiorul limbii române pe care o respectă ca o supremă comoară naţională. Trăind în cuprinsul literelor româneşti, ei, prin scris, le dau o limpezire strălucită. Ştiu când şi unde să pună o virgulă, nu numai atunci când sunt în faţa maşinii de scris (mai nou a calculatorului), dar şi când vorbesc. Prin ceea ce au scris şi continuă să o facă, nu au de gând, mărturisind asta, să îngenuncheze sub nicio formă limba cea română. Au scris cărţi care vor rămâne, la vedere, în rafturile bibliotecilor.
Aurel Podaru este de profesie inginer agronom. Dar în viaţa lui a făcut multe încât cartea de muncă nu i-a fost suficientă ca să-şi menţioneze locurile pe unde a trecut. A fost director de liceu, de întreprindere, de casă de cultură, inspector de mori, ziarist ş.a. A colindat judeţul în lung şi-n lat şi ţara, deopotrivă. A scris mult şi continuă să o facă şi în prezent. A făcut „Exerciţii la microfon”, s-a legat de „Proasta de Claudia”, a făcut „Chef cu terorişti”, este părintele „Zăludei”, „s-a instalat” ca patron al Clubului Saeculum, dar peste toate va rămâne ca omul care ni l-a redat în întregime pe Pavel Dan, vrednicul lui înaintaş din Triteni.
Andrei Moldovan, filologul înnăscut (vorbitor şi de limba franceză) s-a „împrietenit” cu Coşbuc şi a contribuit substanţial la editarea operei Bardului de la Prislop. Este prefaţatorul a câtorva volume despre Liviu Rebreanu. De asemenea, se remarcă ca un critic cu vocaţie şi condei, „Întâmplările literare” sau „Ereziile lirice” fiind doar un exemplu.
Cât despre Vasile Ardeleanu, cel care a lucrat ani buni în administraţia beclenară şi nu numai, continuă să fie un cititor şi un critic neprotocolar al scrisului celor doi colegi.
Prietenii de la Bachus continuă, la Beclean, să-şi cioplească în plumbul literelor nemurirea şi neuitarea. În fiecare zi, la ora 10.00 (nu trecute, fix), Aurel Podaru, Vasile Ardelenau şi Andrei Moldovan îşi sorb în linişte cafeaua convinşi fiind că nu dau socoteală decât cuvintelor tipărite şi, deopotrivă Creatorului.