O antologie cât un tărâm…

Antologia „Ţara Năsăudului în amintiri” (Ediţie tipărită de Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, Editura Napoca Star, Bistriţa, 2013) reprezintă un cât se poate de frumos elogiu ştiinţific adus plaiurilor năsăudene, cu tradiţia, cultura, istoria şi personalităţile sale marcante. Sunt peste 470 de pagini ce conţin studii dintre cele mai diverse, note de călătorie, poeme, creaţii populare, etc., toate având un numitor comun: aspecte ce îi vor înlesni cititorului formarea unei imagini despre ceea ce înseamnă Ţara Năsăudului în toată splendoarea şi profunzimea sa.
Demersul neobositului cercetător Mircea Prahase este cu atât mai lăudabil cu cât el reuşeşte prin antologia de faţă să surprindă frumuseţea specifică a ţinuturilor năsăudene. Iată cum îşi prefaţează antologatorul lucrarea: „Cine a copilărit în mirifica lume năsăudeană, atât de densă şi de specială, cine a apucat să se trezească la viaţă într-o dimineaţă transilvană cu ochii la Ţibleş sau Ineu ori cu urechea la clipocitul Someşului, ori al altor văi române, (…) acela se poate considera un om iubit de Dumnezeu pentru că s-a născut în mijlocul unei poveşti cu Feţi-Frumoşi şi Ilene-Sânziene, (…).” (p. 11) Înainte de a fi o datorie (ştiinţifică) de onoare, cartea de faţă este o datorie de suflet, o laudă adusă tărâmurilor năsăudene, cu locurile sale minunate, cu oamenii, cu poveştile, cu istoria, cu limba sa specifică. Astfel că aspectului şi conţinutului riguros, ştiinţific îi este adăugat un altul care ţine de sentimentul de apartenenţă al cercetătorului.
Argumentată de marele filolog prof. univ. dr. doc. Gavril Istrate care insistă asupra importanţei trecutului, a tradiţiilor în cultura actuală, cartea de faţă propune, spuneam, o mare varietate de studii având ca temă centrală ţinutul Năsăudului. Spicuiesc aleatoriu câteva nume din cuprins: Nicolae Iorga, Gavril Istrate, Grigore Moisil, Sever Ursa, Mircea Prahase, Dumitru Maniu, Constantin Catalano, etc. 53 de articole (dacă am numărat bine) diverse ca abordare şi ca teme alese din care transpare un Năsăud bogat în tradiţii, cu o istorie proprie, cu particularităţi lingvistice, cu oameni de seamă care fac cinste locurilor natale, cu locuitori primitori, aşezaţi, cu peisaje mirifice, cu particularităţi ale limbii vorbite, cu creaţii artistice de o rară frumuseţe.
Alături de studii strict ştiinţifice din domeniul administrativ, istoric, lingvistic, geografic, biografic, etc., ce oferă o imagine limpede a acestor ţinuturi, pot să stea într-un mod cât se poate de firesc note de călătorie, impresii, creaţii populare, etc., texte apropiate mai degrabă literaturii, dar care nu fac decât să completeze imaginea unor locuri a căror frumuseţe nu ar putea fi redată altfel. Astfel că nu este deloc nefiresc ca unui studiu riguros, aplicat aparţinând profesorului Ioan Seni despre contribuţiile năsăudene la prima Enciclopedie românească bunăoară, să-i urmeze textul lui I. Simionescu, „Spre Hordou”: „De la Năsăud apucă drumuri frumoase în toate direcţiile. Ar fi un centru minunat pentru escursiuni depărtate. Aşezat pe valea Someşului, în mijlocul unui labirint de dealuri, care tot se înalţă până ce se reazemă de impunătorul masiv rodnean, mai ales pe drumurile către miază noapte şi răsărit, îţi defilează decoruri variate. Pe nesimţite treci din ţinuturile unde păpuşoiul creşte în luncă, acolo unde ovăzul se caţără pe coaste.” (p. 398)
„Ţara Năsăudului în amintiri” este o carte importantă din mai multe puncte de vedere. Ea poate fi privită ca o consistentă sursă de informaţie. Datini, legende locale, particularităţi lingvistice ale unor zone, elemente de etimologie, date biobibliografice ale personalităţilor marcante care au luat în vreun fel contact cu aceste locuri sau care s-au născut aici, istoricul unor instituţii importante, aspecte mai puţin cunoscute din istoria judeţului, etc. Toate aceste aspecte sunt tratate în studiile antologate de Mircea Prahase. De asemenea, cartea poate fi tratată dintr-un unghi mai puţin „ştiinţific”. O lectură plăcută ce ne ajută la formarea unei imagini despre locurile în care trăim. Vom descoperi pe alocuri un alt Năsăud decât cel pe care credeam că îl cunoaştem. Un Năsăud profund, solemn prin realizările oamenilor săi, mirific ca loc, ocrotitor pentru localnici şi ispititor pentru vizitatori, încărcat de semnificaţii, conservând opere artistice nebănuite, datini proprii.
În cele din urmă însă, cartea aceasta înseamnă un punct deosebit de important în ceea ce priveşte contactul cu istoria, cu trecutul, cu tradiţia. Îndemnul regretatului „decan al filologilor români”, Gavril Istrate, din Cuvânt înainte este semnificativ pentru intenţiile cărţii de faţă. Căci iată ce spune marele filolog, vorbind despre moştenirea strămoşilor şi a istoriei: „Să ne arătăm vrednici de ea şi să facem proba că n-am trecut zadarnic prin viaţă, că n-am îngropat talanţii încredinţaţi.”