Nespusa frumuseţe a curajului

În vremea revoluţiei Franceze, care a pornit o cruntă prigoană contra aristocraţiei, dar şi a preoţilor, un slujitor al altarului a fugit în satul său de baştină. Descoperit fiind, a fost dus în faţa Judecătorului. Părându-i-se a fi în vărstă cel chemat în faţa sa, judele, i-a zis:

Revoluţia noastră iartă pe preoţii trecuţi de 60 de ani, considerând că aceştia n-ar mai putea fi un pericol pentru noi. Vă rog, câţi ani aveţi?

- Domnule Judecător, am 59 de ani şi 9 luni.

- 59 de ani şi 9 luni? Sunteţi sigur că încă nu aţi împlinit 60 de ani?

- Da, domnule. Încă nu am împlinit.

- 59 de ani şi…nouă luni! se miră judele… Ce păcat! Îmi pare foarte rău… foarte rău! Trebuie să vă condamn la moarte…

Pentru sinceritatea cugetului său, când ar fi fost foarte uşor să ocolească adevărul, preotul a fost condamnat la tăierea capului cu ghilotina.

x x

Adevăratul creştin nu se teme de moarte, căci este un prilej de a fi mai aproape de Domnul HRISTOS, pe care l-a slujit toată viaţa. Pentru această nespusă bucurie, el îşi permite să fie sincer, spunând totdeauna adevărul, cu deosebire când e primejdia mai mare, ca să-i îmbărăbăteze pe ceilalţi.