De 5 ori pe gânduri

Importanţa nespusă a ceea ce numim „fără valoare”

Existenţa umană e plină de disjungeri, aplicate la situaţii, idei, lucruri şi cu deosebire la oameni. Clasele sociale sunt prin milenii tocmai o ilustrare a acestei acţiuni de separare şi apreciere a valorilor umane. Bogaţii şi puternicii lumii nu doar că au exploatat secole pe cei sărmani, au trăit pe seama trudei şi lacrimilor lor, lipsindu-i de drepturi, privându-i de libertăţi, ci i-au şi dispreţuit, s-au scârbit de starea mizeră a sclavilor, iobăgimii sau a muncitorului cu faţa plină de sudoare.
Veţi spune că azi nu mai sunt stăpâni de sclavi, nobili, marea burghezie, iar Constituţii ca a noastră sau altora perorează că „Nimeni nu e mai presus de lege.” Şi totuşi, cât de departe suntem –stelar- de asemenea societăţi ideale! Vom da numai două exemple. Fosta soţie a actualului Preşedinte al Franţei mărturisea în prigonitele ei „Memorii”că monsieur Holland avea (şi are) un dispreţ deosebit pentru cei „sans les dents”, adică „ştirbii”, poporul de rând, care, între altele, nu-şi permite tratamentele dentare ale vedetelor şi marilor politicieni.
În vremea Marii Revoluţii Franceze (1789), nobilii strâmbau din nas vorbindu-se de „sanchiloţi” (adică norodul, „cei fără izmene”) cei ce luaseră puterea şi-i învinsese în bătălia de la Valmy. Şi câte exemple ilustre am mai putea înşira, deşi mai de folos e să ne întoarcem la propria curte şi să ne aducem aminte de scârba, dispreţul politicienilor noştri când votul popular le este împotrivă şi nu le ies ponturile. Deh!...(po) pulimea nepricepută le-a stricat socotelile! Ei, cei puternici, al căror dumnezeu e banul, relaţiile, furtul din banul public...
Şi totuşi, aceştia, nebăgaţi în seamă ai istoriei sunt făuritorii bunurilor materiale fără de care o societate nu poate subzista. De la aceştia se fură milioanele de euro pentru şpăgi ruşinoase, de la ei se scot impozite şi taxe cu ghiotura, din salariile lor micşorate prin legi şi hoţii cresc conturile grase prin elveţii, dubaiuri şi insule ascunse de ochii mulţimii necăjite. De-ar putea, le-ar lua şi pe bunul Dumnezeu, lor şi fiilor lor din şcoli, să nu mai aibă nici mângâiere.
Nimic din ce a creat Ziditorul Universului nu este lipsit de valoare, cu deosebire omul, dar aserţiunea este perfect compatibilă cu toate lucrurile, chiar în cele mai mărunte. „Te scumpeşti la tărâţe” –spune proverbul universal acceptat, adică la lucruri fără valoare. Ei bine, ştiinţific s-a demonstrat că pâinea albă ca lacrima, fără coaja bobului de grâu, adică smerita „tărâţă” ne îmbolnăveşte, astfel că Plafarele oferă o vastă gamă de tărâţe de grâu, ovăz, orz, spre a ne salva din prostia desconsiderării lucrului mărunt...
Cu ce hărnicie aruncăm coaja castravetelui, a strugurelui (scuipat adesea pe trotuare toamna), sâmburele de caisă, piersică, măr, lubeniţă, lămâie, modesta ghindă de stejar în care doarme falnicul viitor arbore! Ştiinţa ne dă palme peste obrazul infatuării şi ignoranţei, dovedind cu probe zdrobitoae că atât de bogată e coaja castravetelui încât mai cu folos ar fi să aruncăm miezul şi să consumăm cojile de castravete; că în pieliţa strugurelui stă cu deosebire marele prieten al inimii, miraculosul resveratrol (de unde şi preţioasa ţuică de monturi, adică din resturile de la stoarcerea strugurilor penru vin); că în sâmburii de caisă, piersică şi alte sâmburoase aflăm vitamina B17, cel mai puternic agent antitumoral şi căreia nu-i rezistă nicio formă de cancer. Da, în senzaţia aceea de amar a sâmburelui stă pare-se vindecătorul acestui secol bolnav. Precum fugim de amarul vieţii, fugim şi de amarul fructelor, deşi folositoare ne sunt şi amărăciunile vieţii, precum şi amărăciunea roadelor pământului, izvorul tuturor fiind în înaltul bolţii celeste.
Nu avem aşadar niciun drept să dispreţuim ceva din cele create în acest Univers, din tot ce ne înconjoară şi cu atât mai mult pe semenii noştri cei mai umili, pe care HRISTOS Domnul îi numea afectuos „aceşti fraţi mai mici ai Mei”. Orice făptură este o creaţie un fiu(fiică) a lui Dumnezeu, pe care Creatorul a cinstit-o cu chipul Său divin. Nu trebuie degradată la starea de obiect al plăcerii păcătoase, al spolierii, înşelăciunii, privaţiunii de drepturi, a nedreptăţilor ce bântuie acest veac neguros.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5