PREOŢI TRANSILVĂNENI LA REVOLUŢIA DIN 1848 ŞI PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania.Cap.14

Imperiul Austriac a ocupat Ungaria şi Transilvania un veac şi jumătate, iar după ce izbucneşte revoluţia în imperiu, Ungaria se proclamă independentă, anexându-şi şi Transilvania. Conducătorii revoluţiei maghiare n-au vrut să dea românilor aceleaşi drepturi pe care le aveau celelalte naţiuni conlocuitoare din Transilvania. De aceea, Comitetul revoluţionar român a convocat o Mare Adunare Naţională la 3-15 mai 1848 pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, la care au luat parte şi doi episcopi români din Transilvania, Andrei Şaguna de la Sibiu şi Ioan Lemeni de la Blaj. S-a adoptat un program pentru libertatea şi independenţa poporului român, iar , printre altele, s-a cerut reânfiinţarea vechii Mitropolii a Transilvaniei pentru românii ortodocşi. Este aleasă o delegaţie formată din 30 persoane, condusă de Andrei Şaguna, pentru a prezenta hotărârile şi doleanţele românilor transilvăneni, Curţii imperiale din Viena. Din delegaţie au mai făcut parte şi alţi preoţi, printre care Timotei Cipariu de la Blaj şi Ioan Popasu de la Braşov. Şefii din Budapesta ai revoluţiei maghiare au refuzat toate aceste cereri ale românilor, ba mai mult, au anexat Transilvania la Ungaria. Avram Iancu, marele revoluţionar român, a organizat o oaste ţărănească revoluţionară a moţilor şi a apărat cu îndârjire Munţii Apuseni atacaţi de oştile ungureşti. Găsim în jurul lui Avram Iancu preoţi care au primit roluri importante, de prefecţi, tribuni, centurioni, decurioni, dintre aceştia amintim pe prefectul Simion Balint din Roşia Montană, viceprefectul Simion Groza din Rovina, prefectul Nicolae Vlăduţiu din Bogata de Mureş şi mulţi alţii. Au fost omorâţi preoţii Mihai Oprişa din Ţebea, lângă Hunedoara, Vasile Moraru, Cluj, şapte preoţi din zona Hălmagiului, ungurii şi secuii au mai ucis preoţi şi acolo unde nu s-au dat lupte, amintim pe Ioan Papiu din Budiu de Câmpie, Mureş, tatăl învăţatului Al. Papiu-Ilarian, Toader Lupu din Hodac, Mureş, Isac Oprea din Crăciunelu de Sus, Blaj, de asemenea au fost arse zeci şi zeci de biserici.

În Banat mulţi preoţi au participat la Adunarea de la Lugoj, din 4-16 mai 1848, aici s-au cerut drepturi pentru naţiunea română, scoaterea Bisericii Ortodoxe Române de sub jurisdicţia Mitropoliei de la Carloviţ, precum şi înfiinţarea unei Mitropolii la Timişoara.

După ce revoluţia este înăbuşită 70 de preoţi au fost întemniţaţi, caterisiţi sau au fost obligaţi să se refugieze.

În vremea primului Război Mondial, 1916-1918, în vechea Românie au activat 300 de preoţi militari, unii dintre ei căzând la datorie. În teritoriile româneşti din sud, ocupate de germani, 40 de preoţi au plătit cu viaţa, împuşcaţi sau duşi în lagărele din Germania, de unde nu s-au mai întors. În Transilvania şi Banat mai mult de 130 de preoţi au fost întemniţaţi în închisorile habsburgice, din Cluj, Timişoara, Odorhei, Târgu Mureş, Seghedin, Vaţ, acuzaţi de trădare de patrie. Mai mult de 200 de preoţi, unii dintre ei cu familiile, au fost deportaţi în judeţul Şopron, în Ungaria de vest. Opt preoţi sunt ucişi de ostaşi maghiari in iarna 1918-1919.

La realizarea marelui act al Unirii de la 1 Decembrie 1918, au contribuit activ şi preoţi ai Bisericii româneşti din Transilvania, amintim pe Vasile Lucaciu din Şişeşti, Baia Mare, care a fost însărcinat de Guvernul României cu misiuni politice în SUA, Italia şi Franţa. Doi ierarhi au fost copreşedinţii Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia, de la 1 decembrie 1918, Ioan Papp de la Arad şi Dimitrie Radu de la Oradea, de asemenea, doi ierarhi, Miron Cristea de la Caransebeş şi Iuliu Hossu de la Gherla, au fost membrii delegaţiei trimise la Bucureşti pentru a prezenta regelui actul Unirii Transilvaniei cu România.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]