De Ziua Educaţiei, descoperind Bistriţa culturală

Elevii clasei a IX-a „H”, profil filologie, de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, împreună cu diriginta lor, profesoara şi scriitoarea Elena M. Cîmpan, au făcut din sâmbăta de 5 octombrie, declarată „Zi a Educaţiei”, un prilej de-a descoperi valorile culturale ale oraşului, aşa cum au fost ele înscrise în memoria cetăţii.
Astfel, pe o vreme ce se deschidea şi se încălzea pe măsură ce paşii înaintau pe vechi urme sfinte, au fost trecute în revistă Casa „Andrei Mureşanu”, Muzeul Judeţean, Biserica Evanghelică, Turnul Saşilor, Statuia lui Andrei Mureşanu, Casa cu Lei, Statuia lui George Coşbuc.
Mai era oare nevoie de încă o zi a unei activităţi de toate zilele şi totuşi încă neîmplinită cum ar trebui? De câte ori nu măsurăm educaţia prin lipsa ei? Elena M. Cîmpan crede că „cele două unităţi de măsură ale unei civilizaţii – educaţia şi cultura – se completează armonios”. Deşi în şcoală, de la an la an, se trece parcă de la o limbă de lemn la alta, tot mai departe de sensuri majore, există profesori care ştiu să-i facă pe elevi să-şi respecte spaţiul din care fac parte, trecutul plin de opere, să le recunoască scriitorilor opera de căpătâi, pentru ei dar şi pentru istorii. Asemenea drumuri prin case memoriale, pe la statui, vizitând edificii de marcă ale culturii contemporane sunt cele ce au rol de drum iniţiatic, menit să asigure un obicei, o permanenţă, o conştiinţă în formare.
Denisa, Daiana, Patricia, Lorena, Ruth, Andrei, Lore, Alexandru, Daniela, Dragoş, Dominique, Mihaela, Ana, Oana s-au bucurat din plin de clipele unei educaţii vii, la faţa locului, fără catalog, fără uniformă, fără note, doar cu unele însemnări: „casele memoriale sunt ca nişte clopote”, „oraşul păstrează trecutul ca pe un jurnal”, „muzeul, ca o pictură în ulei”, „biserica are înălţimea unei zile trăite”. Fiecare din aceste gânduri pot fi versuri ale unei poezii despre câteva simboluri de lângă noi.
Imaginea acestei zile minunate a continuat în parcul, „ca o poveste de toamnă”, mai frumos ca niciodată, cărunt în felul lui, vopsit în felul lui. Şi, poate, educaţia, atât de abstractă în termen, atât de concretă în manifestări, chiar dacă unii au uitat de ea, de ziua ei, ne va însoţi în gând mereu.