Un profesor deplin al şcolii româneşti

A fost odată ... ( cum încep toate poveştile ); că dacă n-ar fi revenit Claudiu Şular la catedră, Sala Festivă a Colegiului Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa n-ar mai fi găzduit Concursul interjudeţean al cântecului, dansului şi obiceiurilor tradiţionale „Istorie şi tradiţii”, ediţia a VIII-a, 7 noiembrie 2015, acesta desfăşurându-se, poate, în continuare la Liceul de Muzică „Tudor Jarda”, unde Claudiu Şular a fost până nu demult director.
Asemenea profesorilor cu vocaţie ai acestei patrii, Claudiu Şular dublează activitatea de profesor de istorie cu pasiunea pentru tradiţii. În unele situaţii, pasiunea completează, întrece, dacă nu chiar ajunge să mistuie asemeni unei dulci poveri.
Istoria tradiţiilor. Tradiţiile în istorie. Istorie şi joc. Joc şi istorie. Jocul ca metodă de învăţare. Jocul naţional, tradiţional. Jocul de doi, armonios, în pereche, în echilibru, care nu se poate aprinde în afară, numai pe dinăuntru, cu sentiment. Aşa au învăţat să joace copiii prezenţi la Bistriţa, în această zi autentică de toamnă. Cu datorie, cu sfială, cu conştiinţă, cu respect.
Asociaţia Profesorilor de Istorie, Centrul Cultural Municipal, Inspectoratul Şcolar Judeţean au fost organizatori principali ai acestui eveniment de tradiţie din viaţa culturală a oraşului Bistriţa. În deschiderea Concursului, a vorbit Angelo Manea, inspector şcolar de specialitate, profesor de istorie, apărător al disciplinei păstorite, apropiat al activităţilor cu caracter istoric, formator, dedicat muncii lui, cu pasiune ( aşa cum proceda altădată regretatul Lazăr Ureche, predecesor în funcţie ),care a transmis salutul din partea Inspectoratului Şcolar, susţinându-l totodată pe Claudiu Şular în demersul lui, cu încredere, cu responsabilitate, aşa cum puţini superiori procedează faţă de colegii lor. Adresându-se invitaţilor, le-a dorit o frumoasă şedere în Bistriţa, care oferă multe atracţii culturale, şi i-a îndemnat pe copii să cunoască istoria, să cultive tradiţiile şi să realizeze, cu prilejul acestui concurs, primii paşi în colaborare şi prietenie.
Ca orice poveste, spusă ori scrisă, întâmplarea de „Istorie şi tradiţii” a avut o supraveghere atentă, ca totul să se desfăşoare conform planului propus şi să corespundă aşteptărilor dorite: Claudiu Şular, pe de o parte, a înlănţuit momentele cu măiestrie, cu talent de bun organizator, cu răbdare şi neoboseală; juriul, pe de altă parte, coordonat de către preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Folclor, profesor doctor, Dorel Cosma, avându-i în echipă pe Menuţ Maximinian, cu studii de etnologie, ziarul „Răsunetul”, pe profesor doctor, Vasile Filip, cu un doctorat redutabil despre „colinda”, la români, pe profesorul Ioan Neagoş, specialitate istorie, membru al APIR; apoi, coordonatorii ansamblurilor participante în concurs, care au trăit aceleaşi emoţii ca pe scenă: profesori Dănuţ Archiudean şi Sorina Cazac, de la Colegiul Tehnic „Grigore Moisil”, Bistriţa, profesor Antal Attila, de la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu”, Bistriţa, profesori Corina Tulea şi Nicoleta Brînda, de la Liceul „Ioan Buteanu” din Gurahonţ, Arad, profesor Mihail Bobeica, de la Şcoala de Arte din oraşul Străşeni, Republica Moldova, profesoara Cristina Ioana Jucan, de la Liceul Teoretic „Josef Gregor Tajovsky”, din Nădlac, Arad, şi profesorii Mihaela Brăslaşu şi Ionel Iordache, de la Şcoala Gimnazială „Constantin Stere”, din Bucov, Prahova.
Cred că istoria îşi găseşte în tradiţii o cutie de rezonanţă, atât de necesară transformărilor, identităţilor; de aceea, tradiţiile sunt bune însoţitoare de drum. Iar tradiţiile se sprijină în istorie, ca într-un pământ unde îşi formează rădăcini.
Derularea acestui concurs, într-o atmosferă caldă şi calmă, cu respectarea indicilor de timp alocat, cu diversitatea prezentată de fiecare formaţie, a generat o serie de comentarii, aprecieri, născute din complexitatea manifestării, cu obiective stabilite pe mai multe paliere. În primul rând, caracterul informativ, de cunoaştere, se desprinde din partea de început a fiecărei prezenţe scenice, care consta în prezentarea unei personalităţi marcante, culturale, a zonei pe care fiecare ansamblu sau trupă o reprezintă. Acest aspect era prezentat într-o limbă română frumoasă, corectă, îngrijită. Aşa, am aflat date despre Andrei Ştepanov, scriitor, preşedinte al slovacilor şi cehilor din România, despre Constantin Stere sau despre Olga Chiriac, scriitoare din Republica Moldova. În al doilea rând, dominanta gastronomică a sărbătorilor tradiţionale, cu cântec şi joc, aspect care-i însoţeşte pe oameni de-a lungul timpului, a fost una bine reprezentată şi reuşită. Fiecare „echipaj” a prezentat în concurs o mâncare tradiţională, descriindu-i modul de preparare şi oferind spre degustare mâncăruri specifice, bucurând ochii şi gustul. Apoi, obiceiurile de joc, tradiţiile s-au desfăşurat cu multă atenţie la detalii, la expresia artistică, de la portul tradiţional, până la paşi, la mişcare scenică, la interpretare şi ritm, la decor şi muzică. Aşa, am aflat despre „păpuşa luminii” („Treacă răul ca părăul/ Vină binele ca albinele”), despre „flacăra flăcăilor”, de la interferenţa culturii române cu cea slovacă, sau despre „legarea ştergarelor”, cu chiuit şi legănat ( ca-ntr-o admirare de dealuri ), din nunta moldovenească, la interferenţă cu spaţiul basarabean. Coordonata interetnică, slovacă, cehă, maghiară, germană, rusă, cu influenţe şi accente în tradiţiile româneşti, poate conferi Concursului caracter internaţional.
Finalul stă bine oricărei poveşti. Când acesta este unul fericit ( „şi poate că mai joacă şi acum pe scena Sălii Festive de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”, dacă nu au obosit...” ) încununează opera autorului ei: profesorul Claudiu Şular. Şi au venit premiile. Nu fără o altă poveste ( în poveste ), frumos rostită şi temeinic argumentată de către preşedintele juriului, profesor doctor Dorel Cosma. Observând atent întregul concurs, cunoscând tehnici şi detalii, conducând o federaţie internaţională, care se ocupă tocmai de promovarea folclorului şi a tradiţiilor autentice, Dorel Cosma a fost în măsură să sintetizeze activitatea desfăşurată, să arate sensul bun în evoluţia formaţiilor prezente. Totodată, a anunţat şi înmânat premiile şi menţiunile. Ca la orice concurs, cel mai greu este să jurizezi. Pentru că o competiţie complexă are multiple aspecte de luat în seamă. Şi ce lipseşte într-o parte, întrece în cealaltă. Şi, totuşi, locurile I şi II au fost ocupate de cele două ansambluri din Arad, locul III de CNAM, Bistriţa, iar menţiunile au recompensat şi încurajat celelalte formaţii din concurs. Generos ca de fiecare dată, Dorel Cosma le-a oferit premianţilor, drept bonus, invitaţia de a participa în spectacolul lunii decembrie, de la Bistriţa, din cadrul manifestărilor „Rădăcinile eternităţii”, fără niciun cost suplimentar.
Până la ediţia a IX-a, avem la ce să ne gândim, pentru că ecoul unei manifestări frumoase nu se stinge atât de uşor. A fost un concurs- spectacol. Un concurs –poveste. Şcoala românească ar trebui să folosească astfel de modele umane. Oameni pentru care profesia este cu atât mai solidă, cu cât nu se limitează la o programă şi un conţinut. Există joc didactic şi joc tradiţional, există poveste din poveşti şi poveste de viaţă. Preocuparea pentru educarea tinerei generaţii în spiritul istoriei trăite, a tradiţiilor renăscute, face parte din planul de lecţie de fiecare oră, de fiecare zi, al profesorului Claudiu Şular. El ştie să facă istorie, cu fiecare eveniment organizat. Să îmbogăţească. Ce poate fi mai nobil pentru un om al şcolii, decât contopirea, în felul lui, cu materia pe care o predă?!..