Trei mirări

Este la Cluj-Napoca o firmă de băuturi alcoolice care-şi bate joc de istoria românilor. Cu siguranţă, patronii nu sunt români; dacă da, atunci sunt nişte idioţi.

Iese din beciurile şi alambicurile indivizilor o băutură de pe eticheta căreia rezultă următoarele: ”Clujinskaia vodca” şi se menţionează că lichidul etilic, adică această otravă suspectă e ”inspirată din tradiţia românească de a face votcă rusească” Pasrdon! Tradiţie de votcă în Ardeal ?!? Ce băşcălie sub nasul mioritic al românului!

Însă imaginea din chenar e o faptă de lez-naţiune: Cei trei martiri ai Apusenilor sunt numiţi Horeev, Cloşcov şi Criscenko.. Dacă Horia arată cât de cât, în vestimentaţia cunoscută încă din şcoală, Cloşca e un fel de c azac cu pieptul plin de decoraţii, iar Crişan are caschetă de ofiţer al Armatei Roşii.

Mirarea mea are două paliere: dacă o aşa neruşinată sfidare a istoriei romnâneşti este acceptată de nu ştiu ce oficiu nemernic din industria alcoolului, de ce avem atâţia negustori tembeli xcare acceptă astfel de sticloanţe pentru magazinele şi crâşmele lor?

*

Șoselele noastre – debile, peticite – sunt bântuite de autosanitare şi maşini aale poliţiei rutiere, toate trecând în trombă şi cu sirenele acelea sinistre, care scot un zgomot infernal semănând cumva a paradă fudulă de decibeli. Din păcate, dincolo de iritarea provocată, nimeni nu le ia în seamă, altminteri, toţi ce de la volan ar trebui să-şi tragă pe dreapta vehicolul. Nici vorbă!

De fapt, voiam să pun degetul pe altă hibă: e ciudată (puţin spus) această frecvenţă a intervenţiilor din partea serviciilor de urgenţă ale spitalelor şi circulaţiei rutiere.

Am şezut luni de zile în oraşe şi orăşele ale continentului nord-american, am străbătut Europa în lung şi-n lat: Nu am auzit niciodată o isterie de girofar, de sirene.

La noi, parcă ar fi spaţiul european unde Cel de Sus ar fi hotărât: aici să fie incendii la nesfârşit, accidente rutiere cât încape şi urgenţe pentru spital cu nemiluita.

*

Un universitar bucureştean, isteţ şi sfătos, un fel de fante de mahala cu mustaţă neagră, are vinerea o emisiune tv de o oră pe care şi-o clădeşte pe conexiuni între fapte, idei, imagini prezente ori trecute. Zice bine mereu, cu un fel de ironie lătreată şi o postură de om atoateştiutor care nu admite replică.

Deunăzi însă a dat-o cu mucii în fasole (cer scuze pentru expresie, dar am găsit-o cea mai potrivită). Pornind de la tâlhăria naţională a Băsescului, cu cei 25% şi 15%, personajul meu cu mustaţă neagră se leagă de locatarul de la Cotroceni pe motiv că-şi face fotografie pentru istorie (expresia lui), promiţând Republicii Moldova nişte sute de milioane de euro, câteva mii în plus de locuri pentru elevi şi studenţi basarabeni. şi o galopantă acordare a cetăţeniei române celor de la estul Prutului. Tipul cu mustaţă era stupefiat, pornind de la o logică brută, primară: Noi, săraci, muritori de foame, promitem ajutor altora?!

Nu o dată l-am auzit pe mustăciosul lătrător invocându-l pe Dumnezeu. Individul – care face trimiteri la tot felul de lucrări ştiinţifice, din Occident şi de peste Ocean - nu ştie ori a uitat un gând, un îndemn al faimosului monah Delarohia: ”Să dai din ce nu ai!”

Că preşedintele Băsescu a făcut promisiunile respective pe motiv de… ”imagine”, asta e limpede. Dar cred că nu puţini dintre noi înţelegem altfel fapta de A DA.