Stop! Alb viu la Beclean!

Natura, în toată splendoarea ei, are mai nou, la Beclean, conotații aparte. Oarecum atipică și impresionantă, fauna cunoaște aici dimensiuni care scot zone altfel uitate din anonimat. Albul viu, căci acesta iese în evidență la suprafața apei, aduce mai degrabă a mare, a Deltă, pentru a evidenția aici păsări mai puțin întâlnite care și-au găsit locul și admirația trecătorilor.

Lebedele…
Au găsit hrană și s-au aciuat, măcar pentru o vreme, la locul știut după bălțile ce dau numele generic teritoriului. Spațiu de îmbăiat vara – pentru cine se încumetă în locuri neamenajate - ori de contemplat, primăvara și toamna, oferă de o vreme priveliști aparte cu două-trei lebede și mai mulți pescăruși. Protejate de simbolistica de ordin cultural ce le înconjoară imaginea încă din antichitate – pentru că Elena din Troia a fost rodul iubirii dintre Zeus și o lebădă - păsările cu gâtul lung sunt imaginea națională a Finlandei și semnul regalității daneze.

Marea transpusă în glasuri de pescăruși, nu departe de piscurile Țibleșului
Când i-am auzit prima dată ţipând în înălţimi, îmi părea că am halucinaţii auditive. Era nu de mult, într-o după-amiază de primăvară însorită, când se întorc rândunicile din ţările calde, şi nu-mi puteam închipui că marea se poate transpune în glasuri de pescăruşi nu departe de piscurile Ţibleşului. Când m-am apropiat însă şi le-am văzut zborul specific, mi-am zis că nu doar salcâmii “pot înnebuni” într-o firească explozie în ton cu anotimpul, ci că păsările chiar o făcuseră deja, într-o neobişnuită mânare, probabil debusolată, în văzduhuri. Se întâmplă la Beclean, în imediata vecinătate a Someşului, la lacurile semănând a bălţi imense, rezultate din activitatea unei balastiere din zonă. Brusc, marea de la munte mi se derula înaintea ochilor opriţi să contemple în linişte, de pe margine, libertatea unor zburătoare care, de altfel, trăiesc din pescuitul peştelui, din plonjarea în apele sărate de departe şi din statul în soarele din apropierea plajelor.
Nu e închipuire; e chiar real. Pescăruşii, căci despre ei este vorba, chiar există la doi paşi de râul care dă (re)nume orăşelului de provincie pe lângă care trece. Iar fenomenul nu e singular. I s-a întâmplat şi Clujului, nu doar în vecinătăţi, ci şi în centru, pe lângă apă ori chiar în zona clădirilor sale reprezentative. Sunt specii – oportuniste, le spun specialiştii - care de prin anii 1970 şi-au extins teritoriul şi s-au mutat din habitatul lor specific în locuri unde au găsit sursă de hrană, adaptându-se şi altor medii decât cele găsite la mare. Nu doar aceste zburătoare şi-au modificat comportamentul în ultimii 30 de ani. Mierla, spre exemplu, e o pasăre care trăieşte exclusiv în păduri şi stufăriş, dar e întâlnită în ultima perioadă mai mult la oraş; stârcul cenuşiu este o altă specie foarte bine obişnuită în mediul urban, pe lângă ape şi pe lângă Someş - remarcă biologii.

Biodiversitate cu potenţial de valorificare
În altă ordine de idei, natura, cu frumuseţile şi curiozităţile ei, e aici una dintre cele mai mari bogăţii autohtone, peisajele încântătoare deschizând porţi largi spre posibilitatea fructificărilor de rigoare. Aşa se face că biodiversitatea, ca element specific zonei, îi determină pe unii factori cu putere de decizie să se gândească la valorificarea ecoturistică a caracteristicilor care dau culoare locurilor. Comuna Zagra, spre exemplu, intenţionează să evidenţieze prin programe “bird-watching” pretabile spre finanţare europeană existenţa pe teritoriul său a cocoşului de munte, specie protejată prin lege. Pe de altă parte, efectivele de urs depăşesc în Bistriţa-Năsăud concentraţia considerată optimă pentru teritoriu, iar valorificarea fondului cinegetic este, în acest context, una dintre direcţiile de dezvoltare turistică intenţionate de comuna Târlişua. Lipiţanul şi Semigreul Românesc, rase de cai crescute şi ameliorate la Herghelia Beclean, deschid porţi spre agrementul ecvestru, în timp ce flora e un alt punct de atracţie, prin exemplarele rare precum plopul multisecular situat în grădina castelului din Chiuza (monument al naturii, cu o vârstă estimată la aproximativ 190 – 210 ani) sau fagul secular din zona Şesuri (Spermezeu).