Prof. Mirela Rus: Să trăim Crăciunul ca pe o sărbătoare a vieții!

De la un Crăciun la altul, rămâne bucuria sfântă a serii minunate în care a venit în Lume Mântuitorul  să ne ofere darul vieții. Fiecare casă a devenit o peșteră frumos gătită în așteptarea Pruncului Sfânt. Seara de Ajun este de fiecare dată învăluită într-o tainică Lumină, ce schimbă întunericul inimilor noastre într-un etern Răsărit.

            Crăciunul este cea mai însemnată parte a dovezii iubirii lui Dumnezeu pentru om. Această iubire este o taină ce se întrupează în simțirea noastră, este prezența dumnezeiască în noi. Nașterea lui Iisus din Sfânta Fecioară, sub ocrotirea blândului și bătrânului Iosif este dovada că omul, cu cât este mai simplu și mai smerit, pe atât este de important pentru Dumnezeu. Iar simplitatea, alături de puritate, te apropie de Cele Sfinte. Trebuie să trăim Crăciunul ca pe o sărbătoare a vieții omului care îl are în centru pe Hristos Viața nu este doar un șir de zile, de săptămâni, de luni și ani....ci este însuși darul lui Dumnezeu; și fiecare om are misiunea sa pe pământ. Iar pentru fiecare om, Dumnezeu are planul său care, la un moment dat, va coincide cu al său.

            Destinul și visele sau planurile oamenilor sunt precum în povestioara cu cei 3 copaci care își spuneau dorințele: primul dorea ca, atunci când va fi tăiat, dă devină un cufăr frumos și încăpător în care să încapă bogății și comori ale lumii acesteia. Al doilea copac visa să ajungă o corabie preafrumoasă în care să colinde mări și țări oamenii cei mai importanți. Și cel de-al treilea copac dorea să crească, să devină atât de falnic, încât atunci când oamenii vor privi spre el, să-l vadă pe Dumnezeu. A trecut vremea peste cei trei copaci, au ajuns să fie tăiați, însă primul a ajuns o iesle sărăcăcioasă, al doilea o corabie mică de pescari, iar pe al treilea l-au tăiat și l-au pus deoparte, în curtea casei unde crescuse. Peste un timp, pe la casa omului unde se afla ieslea cea săracă, a trecut o femeie însărcinată, pe un asin, însoțită de un bătrân teslar, iar omul a cărui era ieslea i-a găzduit acolo pentru ca ea să nască. Cine era femeia care a născut prunc în ieslea vitelor? Însăși Maica Domnului, prin care a venit în lume Iisus Hristos. În corabia de pescari a venit cel mai mare Învățător al tuturor veacurilor, Iisus Hristos, care i-a chemat pe ucenici să-L urmeze, căci îi va face „pescari de oameni”. Apoi, mai târziu, în timp ce soldații romani Îl duceau pe Hristos să-L răstignească, căutau un lemn pentru Cruce și au găsit lemnul tăiat din al treilea copac, în curtea acelui om. Din el s-a făcut Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul.

            Astfel, cum s-au îndeplinit cele trei dorințe ale copacilor? Deși din primul s-a construit o iesle pricăjită, a devenit locul unde S-a sălășluit Însuși Dumnezeu; deci ce altă comoară mai mare a lumii acesteia putea să „găzduiască” acel loc? În corabia săracă a poposit cel mai important „oaspete”. Iar lemnul tăiat din cel de-al treilea copac a devenit locul Jertfei Supreme, dovada grăitoare a iubirii lui Dumnezeu; iar oamenii, când trec pe lângă acesta, își scot pălăria, privesc în sus, spre Dumnezeu, închinându-se.

            Așadar, fiecare om are un plan și caută să și-l îndeplinească, în felul său, limitat. Am vrea, de asemenea, ca Dumnezeu să ne respecte planul, să ne spună ceea ce vrem să auzim și să ne arate ceea ce vrem să vedem. Însă El are planul Său și, când îl îndeplinește, o face într-un fel măreț. La un moment dat sau în final, planul omului ajunge să coincidă cu al Creatorului; sau primim, la capăt de drum, răspunsul la întrebarea sau la dorința noastră. Până să parcurgem toată calea, ne întristăm, suntem dezamăgiți și tindem să abandonăm, deoarece nu înțelegem....Și vrem ca El să ne răspundă acum sau în felul în care noi cerem.

            Pentru cei care nu caută fericirea la orice „magazin de vise”, sau în zădărniciile vieții acesteia, pentru cei care nu se lasă mânjiți de minciună, iluzii deșarte, ipocrizie și falsă mărire, pentru cei care nu numesc iubire dorința proprie de a se simți bine, împliniți, necăutând la sufletul celor de lângă ei, pentru cei care nu obosesc să creadă că Dumnezeu are planul Său cu fiecare, pentru toți cei care nu abandonează lupta doar pentru că este grea, dar și pentru toți ceilalți, Iisus Hristos nu S-a născut în zadar!

            Să căutăm să păstrăm ceea ce am dobândit în Seara Sfântă de Crăciun, să nu pierdem din Lumina ce ni s-a dat. Tebuie să fim curajoși, căci Hristos a spus: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33)

            „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit între noi, plin de har și adevăr.” (Ioan 1, 14)

                                                                             Prof. Mirela Rus