Pr.Vasile Beni: Colindele şi Crăciunul

Una dintre cele mai frumoase şi aşteptate sărbători, atât de cei mici, cât şi de cei mari, este cea a Crăciunului. Este o sărbătoare în care ne pregătim prin post şi rugăciune, prin spovedanie şi împărtăşanie să ne întâlnim cu pruncul Iisus  născut în ieslea din Betleem, dar şi în ieslea sufletului nostru. Este o sărbătoare duhovniceacă pentru că îl are în centru pe Hristos Pruncul, dar în acelaşi timp şi o sărbătoare a familiei pentru că paşii noştri se îndreaptă spre cei dragi. Şi am putea spune că toate sărbătorile au frumuseţea lor. La Paşti, toată lumea mărturiseşte cântând că Hristos a Înviat cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le. La Adormirea Maicii Domnului, în pricesne, o lăudăm şi ne rugăm celei care l-a purtat în pântece pe Fiul lui Dumnezeu. Iar la Crăciun colindăm. Şi la toate aceste trei sărbători noi facem o mărturisire de credinţă şi nu doar atunci, ci de fiecare dată când se săvârşeşte Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie. Şi în predica de astăzi m-aş opri pentru a răspunde pe scurt la două întrebări: ce ne aduc Colindele şi ce ne aduce Crăciunul.  

Ce ne aduc colindele?

a-Reaprind în fiecare dintre noi candela amintirilor frumoase - Cu toţii cred că am putea spune că ne-am născut auzind colinde, cântând sau mergând la colindat. Şi păstrăm încă vie acea amintire în sertarul sufletului nostru indiferent de vârsta pe care o avem. Pentru că am colindat în copilărie şi colindăm şi acum, bucurându-ne  de  Crăciun, fiind o sărbătoare în care ne mărturisim credinţa că “Pruncul Iisus a venit să se nască şi să crească să ne mântuiască. Însă pentru unii dintre noi, Crăciunul reaprinde în sufletele noastre candela amintirilor după cei plecaţi: “Mamă casa noastră-i plină de belşug şi de lumină,/Numai scaunul acela pe care şedea tata/ Este întodeauna gol, /de tata mi-e tare dor. Este o colindă din vremea războiului în care cei ai casei îşi aduceau aminte de cei care nu mai sunt alături de ei din punct de vedere fizic, dar vii prin nemurire.

b-Colindătorii în pelerinajul lor îşi mărturisesc credinţa. Versurile colindelor descoperă un mesaj teologic de o intensă trăirea duhovnicească. Nașterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos este înfățișată în Sfânta Scriptură ca eveniment istoric și ca taină dumnezeiască. Cetele de colindători rostesc adevărate predici de înaltă simțire creștină”. Colindătorii devin hristofori și teofori, adică purtători de Dumnezeu, întrucât ei Îl poartă în suflete și Îl vestesc pe Hristos Pruncul la casele creștinilor care, la rândul lor, se pregătesc îndelung pentru primirea Oaspetelui dumnezeiesc. Deci, colindătorii duc, asemenea îngerilor şi păstorilor, vestea Evangheliei din casă-n casă. Colindatul capătă astfel un aspect de pelerinaj, căci întruchipează pelerinajul Sfintei Fecioare Maria, apoi pelerinajul magilor şi al Mântuitorului, a Cărui viaţă pământească este un pelerinaj continuu. În colinde vedem cum Dumnezeu se apropie de oameni cu bunăvoinţă şi cu smerită dragoste. Prin aceasta, nu Dumnezeu îşi pierde din măreţia Sa, ci omul devine tot mai apropiat, mai intim cu Creatorul și Mântuitorul său, împărtășindu-se din lumina neînserată a Dumnezeirii. Prin colinde, ni se transmite cu multă claritate și limpezime mesajul Întrupării Fiului lui Dumnezeu, adevărul dogmatic cu privire la Nașterea Domnului și la Maica Sa fiind bine revelat și relevat. Şi de aceea fiecare dintre noi suntem datori să prețuim, să păstrăm, să promovăm și să cântăm colindele. Colindele rămân icoane de mare preţ în altarul spiritual al Bisericii Ortodoxe pentru că ele ne aduc Crăciunul, iar Crăciunul ne aduce colindele. Ce sunt colindele? În cuvinte mai simple le-am putea numi ca fiind o “Biblie populară” care ne vorbesc despre dragostea lui Dumnezeu faţă de lume.

Câteva dintre darurile pe care ar trebui să ni le aducă Crăciunul?

Din punct de vedere material cu toţii ne preocupăm să nu ne lipseacă nimic nouă şi celor dragi. Însă trebuie să ştim că de Crăciun, Dumnezeu-Tatăl Îl dăruieşte lumii pe Dumnezeu-Fiul, Pruncul născut în ieslea Betleemului. Este ziua în care sărbătorim cel mai mare Dar pe care ni L-a făcut Dumnezeu de la creaţie, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Şi mă opresc doar la patru dintre cele mai importante dintre daruri:

a-Vederea lui Dumnezeu-așa cum la colindă zicem:  „ce ați văzut păstori/ sculați până-n zori/am văzut pe Nou-Născutul/pe Iisus din cer venitul/Prunc Dumnezeiesc, Fiu Dumnezeiesc. Pentru că dacă în timpul anului de multe ori uităm sau îL neglijăm, acum ne întoarcem fața spre Dumnezeu.

b-Liniștea și pacea în suflet - pentru câteva zile sufletul este mai puternic decât trupul, înjurăturile se opresc, iar orgoliul este călcat în picioare. Iar această pace vine de la Pruncul născut în iesle și noi putem să cântăm cu îngerii: „mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bună voire”.

c-Îndreptarea spre celălalt-sau-darul prieteniei- poate nu toți știm să pictăm, să cântăm sau să scriem poezii, dar să ne gândim la câți oameni pot eu să le fiu prieten. Oamenii au nevoie de oameni. Dacă în timpul anului poate, fără să vrem, ne jignim, pentru câteva zile lăsăm armele jos și căutăm să ne vizităm unii pe alții, ducând de la o casă la alta vestea că Pruncul Iisus s-a născut.

d-Întoarcerea acasă –sau darul timpului- de aproape și de departe, copiii se reîntorc pentru câteva zile, bucurându-se alături de părinți de marea și frumoasa sărbătoare.

Mesajul sărbătorii este acela că Dumnezeu Îl dăruieşte lumii pe Fiul Său pentru ca din iubire Acesta să mântuiască neamul omenesc.

Să nu uităm că în Liturghia de Crăciun Îl întâlnim pe Pruncul Hristos pe Care ni-L descoperă textul Sfintei Evanghelii şi ni-L arată ca Darul Crăciunului care Se oferă tuturor credincioşilor spre mântuire. Naşterea Domnului deschide timpul mântuirii noastre şi arătarea Soarelui dreptăţii care aduce Lumina cunoştinţei la toată lumea. De aceea, în aceste zile Îl slăvim pe Hristos cântând: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptăţii, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus, Doamne, slavă Ție!”

Ca  şi urare vă dorim tuturor “Crăciun binecuvântat, cu Hristos încununat, cu colinde presărat, în dragoste îmbelşugat!“Amin!

 

Pr.Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]