Pr. Vasile Beni: Pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, omul nu trebuie decât să vrea!

  Textul Evangheliei la Duminica a șaptea după Paști: „În vremea aceea, ridicându-Şi ochii la cer, Iisus a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine, aşa cum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca El să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care I-ai dat. Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum, preamăreşte-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Mie Mi i-ai dat, şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat, de la Tine sunt; căci cuvintele pe care Tu mi le-ai dat Mie, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale şi ale Tale sunt ale Mele şi Eu M-am preamărit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, şi Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu întru numele Tău îi păzeam pe cei pe care Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi nici unul dintre ei n-a pierit, decât fiul pierzării, ca să se plinească Scriptura. Dar acum Eu vin la Tine şi pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea s-o aibă deplină întru ei “(Ioan 17, 1-13).                       

 Dragii noștri credincioși!                                              

       Fiecare dintre noi poate ne-am pus o întrebare simplă la care am aşteptat răspunsuri: "Oare există Dumnezeu?” Și, dacă există, unde trebuie să-l găsesc.

              Cine este Dumnezeu. Numele dat Fiinţei supreme spirituale, personale, eterne, care a creat lumea văzută şi nevăzută şi care este purtătorul de grijă a acestei lumi. Este unul în Fiinţă dar întreit în Persoane. Tatăl este cel care a creat lumea, Fiul cel care a mântuit-o, iar Duhul Sfânt o conduce spre desăvârşire.

       Şi Dumnezeu este prezent nu doar în Sfânta Biserică, ci şi în viața noastră de zi cu zi, pentru că Dumnezeu nu este doar Creatorul acestei lumi, ci şi purtătorul de grijă, sau Proniator.

        Cunoaşterea în Familie. Cu toții am putea răspunde dacă ni s-ar pune întrebarea, unde am auzit, unde ni s-a vorbit despre Dumnezeu mai întâi-răspunsul nostru ar fi „în familie”. Părinții noştri ne-au învățat să ne rugăm la Dumnezeu, la ,,Doamne Doamne”, la Maica Domnului şi la Îngerul păzitor. Îmi aduc aminte că părinții seara mă puneau să zic cele şapte Sfinte Taine, cele zece porunci, Crezul şi rugăciunile amintite mai sus.      Şi astăzi cele Şapte sfinte Taine, precum şi cele zece porunci, le consider ca fiind rugăciuni, pentru că aşa le-am învățat de la părinți, chiar dacă ele sunt învățături de credință ale Bisericii noastre.                 

       Cunoaşterea la Biserică şi la Şcoală. Rolul preotului şi  misiunea pe care o are este de a-i apropia pe om de Dumnezeu. Şi Biserica pentru toți este o şcoală pe tot parcursul vieții. La Biserică, fiecare dintre noi învățăm sau recapitulăm ce am învățat acasă. La şcoală, dascălii încearcă să fie aproape de cei pe care îi au sub oblăduire, aşa cum poetul spune: „Învățătorule tu ai un nume /Ce l-a avut Mântuitorul/ Şi ai o misiune–n lume/ De a lumina poporul /Precum făcu Mântuitorul”. 

Cunoaşterea prin studiu. Cel mai potrivit exemplu ar fi Sfinţii Părinţi care au fost oameni foarte învăţaţi, care studiau şi de la care noi am primit cărţi de o mare adâncime şi înţelepciune. Studiul este foarte necesar pentru a cunoaşte pe Dumnezeu, iar studiul prim este acela al Scripturii. Scriptura nu poate fi pe deplin înţeleasă şi asumată, asimilată decât dacă te apleci asupra ei

        Cunoaşterea lui Dumnezeu din iubire. Îmi place mult să spun ce înseamnă cuvântul „Iubire”= a voi, a face şi a dori binele aproapelui tău. În termeni laici, „Iubirea” înseamnă a-ţi îndrepta sentimentul dragostei către un anumit obiect, iar prin iubire îţi apropii acest obiect. Nu-ţi mai este nici străin, nu-ţi mai este nici îndepărtat, pentru că inima îl atrage spre minte. Şi fiindu-ţi din ce în ce mai aproape, îţi devine şi mai cunoscut. (…) Aşa este şi cu Dumnezeu. Dacă se naşte în tine sentimentul iubirii, va veni sigur şi va fi cu tine.                                                                                                  

        Ce a spus părintele Stăniloae despre Dumnezeu:  ,,L-am căutat pe Dumnezeu în oamenii din satul meu, apoi în cărți, idei şi în simboluri. Dar nu-mi dădeau nici pace, nici dragoste. Într-o zi am descoperit scrierile Sfinților Părinți că este posibil să-L întâlneşti pe Dumnezeu în rugăciune. Atunci, cu multă răbdare, m-am aşezat pe treabă. Astfel, am înțeles, puțin câte puțin, că Dumnezeu este aproape, că mă iubeşte şi că, lăsându-mă umplut de iubirea Lui, inima mea se deschide celorlalți. Am înțeles că iubirea este comuniune cu Dumnezeu şi cu cel de lângă tine. Şi că, fără această comuniune, lumea nu este decât tristețe, ruşine, dezolare, masacre. Numai dacă va voi să trăiască în această iubire, lumea va cunoaşte viața veşnică”. Prin urmare, pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, omul nu trebuie decât să vrea. Amin!

Pr. Vasile Beni