Portretul dintre două oglinzi paralele

Scriitor harnic Menuţ Maximinian este din nou în librării cu o nouă carte scrisă cu talent într-o unitate semantică stabilă unde textele cuprinse în aceasta au un anumit raport între ele, intitulată “Vremea sintacmelor “, Editura KARUNA, Bistriţa, 2010. Aşa cum specifică autorul, volumul cuprinde recenzii, comentarii, prezentări, realizate în 10 ani de presă culturală.

Cartea se deschide cu două articole:”Grupări literare “ şi “Imaginea scriitorilor în mass-media “ în care descoperim întreaga capacitate a autorului de a analiza fenomenul literar de la noi şi rolul scriitorului ce scrie cu “pana “ talentului înmuiată în “cerneala” limbii române. Autorul insistă asupra rolului cercurilor sau ale asociaţiilor literare ce “sunt liant de închegare a relaţiilor dintre scriitori “, este evidenţiată, în al doilea articol, gândirea prin imagini şi rolul oglinzii, “graniţă între real şi mistic “ în literatura noastră şi ce europeană.

Cele două eseuri de la început ascund un efort intelectual intens şi o risipă de energie şi putere de analiză şi concretizare. Criticul este conştincios şi cunoscut în probitatea sa profesională. Temeinicia sa, având ceva din seriozitatea iluminiştilor ardeleni, nu e însă şi o formă de închistare.”Prefer să vorbesc despre oglinda literaturii “. Zice autorul şi scrie timp de zece ani despre confraţi.

Discursul critic din cele 78 de cronici, inflamat uneori de scânteia erudiţiei, e organizat întotdeauna după idei limpezi şi coerente, căci voinţa de sistematizare şi analiză e, la Menuţ Maximinian, cea dintîi obsesie.

Cronicile sunt paginate în ordinea alfabetică a autorilor analizaţi şi informaţia are un tipar intelectual, de regulă de extracţie logistică. Dacă despe ziaristul Ionel Andraşoni autorul cărţii “Zodia Capricornului “ scrie că acesta “ne plimbă prin lumea artelor “, despre Paraschiva şi Gavril Avram”au meritul de a fi părinţi spirituali pentru sute de copii “. Prof.dr.Dorel Cosma în “Realităţi provocate “ este un editorialist ce abordează concretul cotidian , iar Zorin Diaconescu prin “Schimbarea la faţă “ aduce în plin plan “ confesiunea , filosofia, politica, toate văzute prin ochiul jurnalistului, supravegheat îndeaproape de scriitor“. Citind prima carte a lui Aurel Podaru cronicarul a avut senzaţia unei revelaţii,”a trăirii efective a lucrurilor “.

Pentru fiecare din cei 78 de autori, majoritatea din zona Bistriţei, dar şi din Ardeal şi alt aeral cultural, Menuţ Maximinian consacră o ordine şi o rigoare a demonstraţiilor, care sunt o formă de analiză, în ordine logică, practicând un stil modular şi précis, funcţional, expresiv, în fond , al raţionamentului articulat. Înlănţuirea argumentelor e, de altfel, formulată explicit în fiecare cronică dedicată cărţilor analizate. Însă autorul are şi simţul expresiei plastice, catifelate şi atunci fraza sa e inundată de un freamăt sensorial: “Popasul este o frântură de timp întru căutarea licorii dătătoare de lirism “ spune despre poezia lui Mircea Petean.

Imaginaţia cronicarului pare, de altfel, incandescentă decât se poate observa din tonul, uneori, abstras, al comentariului, însă o efuziune faţă de textul scriitorului analizat îl trădează de complicitate simpatetică. În cronicile dedicate poeţilor descoperim analize în doi timpi a traectului poetic, subsumabil conceptului de energie totalizatoare, la poeziile frisonate de romantism: pe de o parte, desfacerea ordinii universale, în numele voinţei eului, şi, pe de alta, refacerea acestei ordini într-o summa poetică spirituală.( Aurel I.Borgovan, Grigore Avram, Melania Cuc, Suzana deac, Elvira Maxim, Al.C. Miloş, Ion Radu Văcărescu, etc). Percepţia auditivă, tactilă, aceasta din urmă sugerând un vag sens spiritualist, sunt tot atâtea căi de asumare a originii, elemente analizate de Menuţ Maximinian în paginile dedicate prozei.

Autorii analizaţi sunt plasaţi între două”oglinzi paralele “ una este eul acestora şi cealaltă eul cronicarului, şi astfel imaginea lor reverberează în multiple percepţii pe care cititorul le receptează prin simpatia lui Menuţ Maximinian.

Cronicile din această carte sunt rodul unei inteligenţe critice aplicate la obiect şi al unei discipline de studiu, căreia contemporanii i-au cam uitat gustul.

Al.Florin ŢENE