„Pentru mine a dăruit Dumnezeu lumea, culorile, vorbele, dorurile”

- Ce este educaţia literară?

- O definiţie standard ar suna cam aşa :”Educaţia literară este o constantă de-a lungul întregii pregătiri a viitorului orator care nu îl va părăsi toată viaţa”. Părerea mea este că educaţia literară reprezintă o dorinţă, o sete de a şti, a cunoaşte cât mai mult şi a-ţi înmulţi talanţii atunci când ai talent, când Bunul Dumnezeu te-a înzestrat cu dragoste de frumos, de expunere a minunatelor trăiri, sentimente ascunse, simţiri necontrolate şi o scormonire a ceva... pentru a găsi întotdeauna... mai mult, spre a ajunge la... „desăvârşire”.

- Cum este privită litera azi?

- De către mânuitorii penelului, „scormonitorii” trăirilor adânci, de către iubitorii şi însetaţii de profund… care adesea se regăsesc în poezie sau proză, litera este privită ca o necesitate, ca şi aerul pe care îl respirăm, o sete permanentă pe care oricât de mult am dori să o potolim , să o stingem, reînvie, renaşte din propria cenuşă. Pentru responsabilii sectorului „Cultură” ai frumoasei, nepreţuitei Românii, de mult… litera nu mai reprezintă mai nimic, nici chiar slujitorii acesteia (dar… mai bine nu mai continui, mă întristez!)

- Ce este arta?

- „Arta, spune Herder, stă în firea omului. Toate dispoziţiile lui, pot şi trebuie să creeze cu timpul forma desăvârşirii artistice.”

- De ce v-aţi apropiat până la contopire de literă?

- Trăiesc intens bucuria şi tristeţea, fericirea şi durerea, neliniştea, speranţa, iubirea de tot şi de toate… Deseori mă ascund în adâncuri… adâncul inimii, al sufletului, al minţii. Nu pot „răsufla uşurată” decât după ce „aştern”, pun literele în cămăruţa lor, fiecare ungher fiind atât de drag sufletului meu. Este ca atunci când te apasă o mare greutate şi trebuie să te „eliberezi”, neputând decât astfel!

- Prima întâlnire cu un scriitor. Unde a fost?

- E mult de atunci dar parcă a fost ieri. Prima întâlnire cu un scriitor în… carne şi oase a fost la Grădiniţă, aveam vreo 4 anişori. Marele George Ţărnea, prieten cu „tovarăşa educatoare” a fost invitat la una din serbări. Ne-a vorbit pe înţelesul nostru despre poezie, despre iubire, despre suflet şi despre Marele Eminescu. Ne-a recitat câteva versuri, întrebându-ne dacă ne plac şi urându-ne să devenim… scriitori. I-am recitat atunci, cu mare bucurie şi profund emoţionată… ştiu că îmi tremurau picioruşele, prima mea poezie: “Băiatul stă la geamul mic/ Priveşte-n depărtare/ El vede un broscoi pitic/ Şi un cocoş… mai mare!” A fost prima mea călăuză în ale scrisului, şi acum îi mulţumesc, aprinzând câte o lumânare sufletului său care acum scrie …pentru îngeri!

- Susţin instituţiile de cultura scriitorii?

- Instituţiile statului, cele care ar trebui să susţină scriitorii, percep cultura prin prisma politicii… şi asta este foarte grav. Încetul cu încetul, ne vom pierde identitatea ca neam… dacă vom continua astfel. Nu există fonduri alocate culturii, proiectelor naţionale şi internaţionale, promovării talentului românesc, cei ascunşi în spatele câte unui partid politic – uneori lipsiţi de talent – merg adesea să reprezinte cultura română în lume. Mă opresc aici!

- Aveţi un palmares ales. Cum a fost drumul până aici?

- Frumos şi greu. Mi-am dorit ca fiecare, mult mai mult. Dintr-un motiv sau altul am ales şi alte căi. Nu regret nimic… decât că timpul trece prea repede. Şi… mai am destule proiecte pe tapet, realizabile!

- Cum va fi drumul, din acest punct, spre viitor?

- Voi continua, în măsura în care Dumnezeu mă va sprijini – fiind singurul ajutor căruia îi pot cere orice, şi-i mulţumesc uneori, nu atât de des pe cât ar fi trebuit, - voi continua organizarea Primului Concurs Internaţional De Poezie Pentru Românii din Întreaga Lume „STARPRESS” care în acest an s-a aflat la ediţia a II-a (fiind organizat din 2 în 2 ani de Revista Internaţională STARPRESS www.valcea-turism.ro, revistă care îmi aparţine şi care a reunit ca truditori în sprijinul frumosului, culturii, turismului – prezentării României în lume, altfel decât o fac mulţi, scriitori şi jurnalişti din mai toate colţurile lumii: George Roca/ Australia, George Filip/ Montreal, Elena Buica/ Toronto, Lia Lungu/ New-York, Octavian Curpas/ Arizona,USA) Albert Gyuris/ Germania, Alexandru Emil Petrescu /Spania, Lucreţia Berzintu/ Israel, Mihaela Colin Cernitu/ Italia, John Gardner/ Anglia, Virgil Ciuca/ USA, etc. Am reuşit să oferim câştigătorilor sosiţi de departe, USA, Anglia, Italia, România, Canada, etc. premii, la ambele ediţii, sejururi la munte şi la mare, de câte 10 zile, 8, 6, 5. Realizez acum Antologia Scriitorilor Români Contemporani din întreaga lume.

Intenţionez să organizez un alt concurs de poezie pentru poeţi din întreaga lume, japonezi, brazilieni, canadieni, australieni, români etc. în limba engleză, prin intermediul unor parteneriate puse deja pe tapet cu ambasade ale unor ţări (fiind deja prieteni cu ataşaţi culturali –care doresc chiar organizarea unor festivaluri comune ale culturii/ poezie, tradiţii, pictură, sculptură etc., asigurându-ne de întreg sprijinul – cu siguranţă, nu la fel ca şi sprijinul românesc de până acum).

Începând din vara viitoare vom organiza şcoli de vară pentru studenţi din întreaga lume, în România – în limba engleză, cu profesori universitari canadieni, în parteneriat cu Asociaţia Profesorilor Universitari din Canada – al cărei preşedinte este distinsul profesor universitar de origine română, Eugen Roventza. Împreună cu jurnalistul american Lia Lungu (renumita solistă de muzică populară şi opereta din New York) vom organiza anual „Întâlnirea Românilor din Diaspora”, altfel decât cea care s-a desfăşurat până acum 2 ani la Mangalia (la care participau, an de an, aceiaşi români din diferite ţări, scriitori, solişti, artişti plastici... dorind să avem ca oaspeţi şi oameni de afaceri străini, prieteni ai românilor stabiliţi în străinătate – care vor sosi prin intermediul acestora, pentru altfel de întâlniri, constructive, având o finalitate... palpabilă!)

- Ar mai fi... organizarea unui spectacol festival turistic european – de promovare a turismului, culturii, tradiţiilor, în parteneriat cu o serie de televiziuni, posturi de radio şi ziare din ţară şi o serie de alte ţări, asemenea celor realizate de mine în 2000 şi 2003, în parteneriat cu TVR Internaţional – un alt mod de promovare a imaginii României.

- Proiecte mai micuţe sunt în derulare, apar altele noi, propuneri de parteneriate, cărora încercăm să dăm curs întotdeauna.

- Ce ne spuneţi de viaţa după 2013?

- Fiind un om cu credinţă în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, spun doar atât: „Iubindu-l pe Dumnezeu, iubindu-ţi aproapele şi crezând cu putere în ceea ce faci, lăsându-ţi viaţa în numele Domnului Iisus Hristos , fiind mai bun, zi de zi, dăruind câte puţin, iertând pe toţi cei care ţi-au greşit – şi dacă tu nu poţi, cerând: „Iartă-I tu, Tată şi ajută-mi să-I pot ierta şi eu!”, nu trebuie şi chiar nu îmi fac probleme, gândindu-mă la 2013. Nici pentru fiica mea, soţul meu, familie şi prieteni! Bunul Dumnezeu va avea grijă de noi. Îmi amintesc, bunica îmi povestea: „Va rămâne maică, o turmă şi un păstor!” adăugând: „Domnul Iisus spunea: „Nici eu nu voi şti când va veni sfârşitul, decât numai Dumnezeu Tatăl”. Trebuie, cred eu, să trăim fiecare zi ca şi când ar fi ultima! Asta referitor la ceea ce circulă prin România, printre români. La care se adaugă discuţiile despre sosirea „luminii permanente” – demonstrate ştiinţific…, se zice, căderea curentului electric, a internetului – trăirea la opaiţ etc. Şi atunci am duce-o bine, România fiind încă o ţară… virgină! Românul se poate readapta rapid la vechile condiţii în care trăiau bunicii, străbunicii, la lumina lămpii, în aerul curat, ozonat, nealterat din pădurile româneşti… poate atunci cultura ar avea mai mult de câştigat, chiar şi „versurile imortalizate cu cărbune, pe piele”. Ar dispare stresul… cel mare, cotidian, am deveni mai buni şi poate am scapă de „avariţia” valorilor materiale, adunându-le pe cele spirituale, în care ar trebui să ne educăm pruncii, zi de zi!

- Cum ar fi viaţa fără cultură?

- Pentru mine, searbădă, seacă, neliniştită, salcie! Alatul din care sunt clădita, bată-l vina!

- Pasiuni...

- Scrisul… poezia, proza, inclusiv pentru copii, muzica bună… mai cânt încă la chitară şi ascult pe Alifantis, mă relaxez cu „Anotimpurile” lui Vivaldi, „Balada” lui Ciprian Porumbescu îmi curge prin… suflet, altfel de fiecare dată… Picturile Victoriţei Duţu îmi fac dimineţile mai frumoase, când îmi strigă prin culoare „Bună dimineaţa”, cele ale Melaniei Cuc mă înseninează. Călătoriile sunt hrana literelor mele, în mare parte, mă liniştesc, mă „adună”. Mai ales cele făcute la mănăstiri dragi sufletului meu, acolo unde… în singurătatea mea pot să mă apropii de Maica Domnului, să-i mai povestesc… câte ceva despre ţară şi despre viaţa românului „cocârjat” de biruri şi griji şi să-i cer ajutor pentru poporul român şi pentru neamul românesc de aici şi de pretutindeni, să o simt cum îmi mângâie creştetul şi îmi cere răbdare, să o rog să-l ducă pe tăicuţul meu, plecat cu greşeli omeneşti cu tot, la Domnul, şi să-i dăruiască iertare şi pace, să-l călăuzească spre Paradis, să asculte muzica celor plecaţi, să vadă concertele celor sătui de lumea aceasta, care compun şi acum… dincolo, să simtă versurile lui Ţărnea cum îi răscolesc… sufletul şi îi dau fiori!

- Un crez al omului

- Fiecare om este o verigă de aur în lanţul binelui meu. Fii optimist şi încurajează-i pe toţi! Să crezi tu însuţi cu convingere… în ceea ce faci, doar asta va da roade binelui şi succesului, vieţii!

- Un crez al sufletului

- Pentru mine a dăruit Dumnezeu lumea, culorile, vorbele, dorurile, mirosul fânului proaspăt cosit, al prunelor ce-şi scurg sângele în licoarea ţuicii, a dăruit dorul de ţară, dorul de dor, de iubire, de tăicuţul ce mă aştepta cu drag în pridvor când lacrimile i se înnodau sub bărbie, aşadar, eu sunt datoare să înmulţesc talantul dăruit şi să dăruiesc lumii… frumosul realizat de semeni.

- Un crez al scriitorului

- Sunt conştientă că, dacă nu duc până la capăt recuperarea unei părticele a literaturii naţionale de pretutindeni, într-o formă, oricare, munca la care m-am înhămat, cu toată dragostea, aceasta riscă să se piardă în uitarea unei lumi dezinteresate de rădăcinile proprii. Dacă nu trăiesc prin cultura, mă sufoc!

- Mesajul care poate salva lumea...

-„Trăieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima”, iubeşte şi iartă pe toţi cei care ţi-au greşit, nu-ţi fie teamă să recunoşti şi să ceri iertare, fii mai bun, darnic, iubeşte tot ce te înconjoară, florile, râul, soarele, ziua şi noaptea dar mai ales oamenii, pe toţi… în măsura în care poţi! Tot ceea ce dăruieşti se va întoarce la tine, înmiit! Ajută-ţi aproapele!