Suplimentul "Răsunetul Cultural", realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud şi USR Cluj

Pe axa București – Cluj – Maieru

Vasile Vidican

Luna octombrie a fost una specială pentru județul nostru. „Zilelor prozei”, eveniment organizat de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România și ajuns, iată, la cea de-a XII-a ediție, s-au desfășurat într-un fericit (aș spune) parteneriat cu Societatea Scriitorilor din Bistrița Năsăud, Reprezentanţa Bistriţa-Năsăud a Filialei Cluj a U. S. R.,Biblioteca Județeană George Coșbuc, precum și alte instituții județene și locale implicate.
După o primă zi de dezbateri și lansări de carte la filiala Uniunii Scriitorilor de la Cluj, participanții au poposit la Chiuza, acolo unde au fost întâmpinați de primarul Grigore Bradea. A fost vizitat Centrul Cultural Liviu Rebreanu, a fost inaugurată expoziția de pictură „Colibița” și a fost lansată cea de-a doua ediție a volumului „Liviu Rebreanu prin el însuși”, avându-i ca autori pe Niculae Gheran și Andrei Moldovan.
De aici, invitații s-au îndreptat către Cormaia, acolo unde aveau să se desfășoare lucrările colocviului „Prozatorii unui veac”, moderate de președinta filialei clujene a Uniunii scriitorilor, Irina Petraș.
Înainte de a se trece însă la lucrările propriu-zise, invitații au petrecut câteva momente pe terasa vilei Decorale admirând un peisaj ce părea desprins din cele mai frumos ticluite pagini de literatură. Cu o lumină blândă, dar încă intensă, ce mângâia colinele incendiate de roșul și cărămiziul tomnatic, partea aceea de lume are harul de a-și transpune vizitatorii într-un univers mai degrabă feeric. Astfel că reuniunea ce a avut loc într-o cochetă și intimă sală de ședințe nu putea să stea decât sub semnul unei bune dispoziții, a unei tihne și a unei încărcări spirituale și sufletești ce se datora, în mare măsură, frumuseții locului.
Cred că ideea aceasta a unor manifestări literare de anvergură care să cuprindă și județul nostru este cât se poate de fericită. Și merită, fără îndoială, continuată. Ea ne plasează pe o hartă largă a lumii literare, ne face vizibili prin ce avem valoros din punct de vedere cultural, geografic etc.
Cuvântul de deschidere al Irinei Petraș este elocvent în ceea ce privește felul în care au receptat invitații noștri această inițiativă. „Vreau să mulţumesc colegilor noştri de la Bistriţa care au avut această idee strălucită de a ne invita aici şi care au reuşit să convingă autorităţile să ne fie alături în acest proiect: Andrei Moldovan - şeful Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, Icu Crăciun – şeful reprezentanţei USR B-N, Ioan Pintea – directorul Bibliotecii Judeţene, Olimpiu Nuşfelean – directorul «Mişcării literare» şi tânărul nostru coleg Menuţ Maximinian – director al cotidianului «Răsunetul». Mulţumim pentru generozitatea cu care ne-au primit. Nu o să uităm curând aceste momente, dealurile acestea splendide pe care cred că le vom visa multe nopţi.”
Colocviile s-au desfășurat, după cum spuneam, într-o bună dispoziție generală. Convorbirile au avut drept temă de dezbatere romanul românesc sub auspiciul unui veac de literatură națională. Sigur, printre prozatorii menționați de Nicolae Manolescu nu avea cum să nu se numere Liviu Rebreanu, al cărui roman „Ion” este considerat primul mare roman al literaturii române. Mai puțin cunoscută pentru o parte din auditoriu este însă șăgălnicia cu care criticul își însoțește pe alocuri expunerile. Nu de puține ori, discursul era presărat cu câte o paranteză hazlie, menită să destindă atmosfera, provenind ea însăși dintr-o evidentă bună dispoziție a vorbitorului.
Criticul Răzvan Voncu a avut o intervenție ceva mai polemică, aș spune. El a pledat pentru o mai mare aplecare a literaturii înspre social. „Romanul contemporan e rafinat, dar autist”, susține Voncu, menționând că literatura noastră nu are bunăoară, un mare roman al Revoluției din 1989. Sigur, atare idei pot fi oricând supuse dezbaterii. Și nu mă îndoiesc că astfel de discuții ar putea conduce la concluzii constructive în ceea ce privește destinul romanului românesc contemporan. De altfel, trebuie spus că per ansamblu, niciuna dintre alocuțiunile susținute nu a creat impresia unui discurs convenient, ținut în grabă, de dragul marcării unui eveniment mai mult sau mai puțin protocolar.
În continuare, criticul Victor Cubleșan a prezentat câteva rezultate parțiale și concluzii preliminare ale unui sondaj inițiat de revista clujeană Steaua: „100 de cărți în 100 de ani”. Unele dintre răspunsurile oferite întrebărilor acestui sondaj s-au dovedit inedite și interesante, astfel că studiul însuși, publicat în paginile revistei vai fi, cel mai probabil, unul interesant.
În cele din urmă, Irina Petraș a invitat o seamă de scriitori prezenți la eveniment să lectureze câte un fragment inedit din volumul de proză la care lucrează. Și pentru ca reprizele de lectură să devină interactive, scriitorilor li s-a cerut să răspundă la câteva întrebări legate de cititori, de felul în care văd relația autor-cititor, de maniera în care ar vinde o carte precum cea la care lucrează etc. Au citit, rând pe rând, Simona Antonescu, Hanna Bota, Florina Ilis, Gabriel Chifu, Adrian Moșoiu, Ovidiu Pecican și Răzvan Voncu.
Pe măsură ce înserarea se lăsa peste colinele acelea de o frumusețe neobișnuită, aducând cu sine frigul nopții iar peisajul se înnegura treptat, pasajele lecturate păreau să capete o gravitate aparte, apăsări tonale care în alte condiții ar fi fost insesizabile. S-a creat o intimitate care, în condițiile lecturilor publice, de cele mai multe ori ceremonioase și rezervate, este greu a fi obținută. Mai mult decât atât, întreg evenimentul ce a avut loc la Cormaia, poate grație acelei lumini blânde și a culorilor dulci ce se revărsau de pe coline, a fost marcat de o stare generalizată de apropiere între participanți, de familiaritate, chiar dacă unii dintre noi ne vedeam pentru prima oară.
Iar acest lucru a rămas neschimbat pe tot parcursul cinei (festinului?) oferite de organizatori, unde conversațiile au continuat într-o atmosferă mult mai destinsă. Excepție de la starea de relaxare părea să facă, din când în când, Icu Crăciun, cel care supraveghea ca totul să decurgă în bună regulă, asumându-și cu multă seriozitate postura de supraveghetor al bunului mers al lucrurilor. Altfel, trebuie menționat că organizarea a fost ireproșabilă. Beneficiind de un generos suport (financiar și nu numai) din zona privată – M. I. S. Grup Anieș și NEOHAN CONSULT – și din acest punct de vedere, colocviile s-au desfășurat sub cele mai bune auspicii. Este, orice s-ar spune și acesta un argument semnificativ pentru ca formatul acesta al „Zilelor prozei” să continue.
Iar discuțiile inițiate în timpul mesei, susținute de farmecul șăgalnic al istorisirilor lui Gavril Țărmure, cel care își capta audiența cu povestioare hazlii, au continuat până târziu în noapte.
Dimineața zilei de sâmbătă ne-a găsit la Maieru, la Liceul Tehnologic Liviu Rebreanu. Cu toții am simțit importanța locului, referirile la traseul romancierului Liviu Rebreanu și la „Cuibul visurilor” fiind adeseori întâlnite în cuvântările susținute de către invitați.
Dar parcă cel mai serios au simțit importanța momentului copiii prezenți în sală. Rareori ne este dat să vedem un grup mare de elevi atât de concentrați pe o expunere. Păreau fascinați de ceea ce li se vorbește. Atunci când Simona Antonescu lansa întrebări prin sală, construind, prin interogații, un traseu posibil prin care se poate ajunge la scris ca formă de manifestare a unor nevoi interioare, mâinile zvâcneau prompt ca formă de răspuns. Au râs copios la expozeul șugubăț al lui Ovidiu Pecican și au însoțit cu curiozitate periplul biobibliografic al Hannei Bota.
„Şcoala rămâne mediul cel mai extraordionar din toate pe care le parcurgem de-a lungul vieţii. Nicăieri, niciodată nu vă veţi mai simţi la fel de bine, cum ar trebui să vă simţiţi la şcoală, pentru că aici vi se oferă totul fără să vi se cere decât un singur lucru, să învăţaţi. Să nu uitaţi că odată termiantă şcoala nu veţi mai avea o asemenea ocazie, veţi intra în viaţă, veţi avea probleme pentru câştigarea existenţei, familii, copii şi probleme la slujbă şi acasă. Profitaţi de ocazie cât sunteţi tineri şi sănătoşi şi nu vi se cere decât să deschideţi o carrte. Că e de matematică, de fizică, sau de literatură nu are importanţă, fiecare puteţi alege ceea ce vi se potriveşte. Dacă găsesc un cusur şcolii din România este de a pune totul pe acelaşi plan şi atunci când termini liceul trebuie să fii un enciclopedist. Nu se poate să le ştim chiar pe toate.”, a spus, printre altele, academicianul Nicolae Manolescu.
În vreme ce Irina Petraș a subliniat, încă o dată importanța și semnificația momentului: „Suntem ceea ce suntem pentru că ne-am născut în limba română, creştem cu ea şi ar fi bine s-o iubim şi să ne apărăm identitatea. Încercarea de a fi român este încercarea de a te cunoaşte pe tine, istoria, cultura. În faţa voastră, dragi elevi, sunt o mână de oameni care ştiu ce înseamnă cuvintele limbii române. Bucuraţi-vă de acest moment istoric. Se află aici Nicolae Manolescu, figură importantă a literaturii române. Peste timp să vă lăudaţi că a fost la Maieru, într-o şcoală care se numeşte Liviu Rebreanu, cel care vorbea despre seriozitatea ardelenească, seriosul academician Nicolae Manolescu”
În continuare, Vasile Borș, primarul comunei Maieru, a acordat un premiu de excelență academicianului Nicoale Manolescu și au fost decernate premiile „Prozatorii unui veac”.
Ceea ce rămâne, în cele din urmă, după un astfel de eveniment este fără îndoială sentimentul unei importante pagini culturale a acestui județ, care s-a scris sub ochii noștri. și poate cel mai limpede au relevat acest lucru tot elevii de la Maieru care, în urma întregii gale s-au apropiat timizi de scriitorii prezenți pentru o minisesiune de autografe și o ședință foto.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]