Parcul fotovoltaic de la Șintereag a angajat în trecut tranzacții public-private; azi, ia-l de unde nu-i!…

Mai sunt vreo două-trei luni până se împlinește termenul de un an prevăzut în contract pentru ca parcul fotovoltaic ((2,8 MW) să devină realitate în perimetru fostei unități militare din Șintereag, că “Sol Electro Bis” SRL din Bistriţa, firma care pentru construcție se făcuse stăpână pe cele șapte hectare de teren, abia dacă a reușit să defrișeze locul. Situația o recunoaște chiar primarul Ioan Bob, care în afară de a ridica din umeri referitor la intențiile investitorului știe doar că societatea riscă să piardă totul, adică terenul și banii, dacă nu respectă înțelegerea încheiată cu autoritățile locale în sensul destinației propuse în proiect, indiferent dacă suprafața în cauză ar face sau nu obiectul unei vânzări. “S-a amenajat terenul; mai trebuie puse panourile și făcută legătura la rețea”, s-a arătat, totuși, optimist edilul că lucruile ar putea foarte bine evolua, în timpul rămas, și în direcția din capul locului stabilită, mai ales că avizele, planurile, documentațiile și aprobările fuseseră obținute toate la prețuri deloc neglijabile susținute de întreprinzător: în jur de 30.000 de euro.
Cât despre “afacerea” cu administrația locală, dacă iniţial înţelegerea cu terenul public se făcuse, prin Hotărâre de Consiliu Local, în jurul unei concesionări pe 25 de ani pentru un euro/metro pătrat/an, cu posibilitatea de extindere temporală şi spaţială, la începutul anului trecut firma devenise proprietară, cumpărând aceeaşi suprafaţă cu 2 euro metrul pătrat. Schimbarea se datorase intenției formulate de beneficiari de a deveni proprietari pe suprafața unde aveau să-și plaseze capitalul, cu dorință de extindere și asociere cu întreprinzători străini, explica în aprilie 2013 primarul Ioan Bob, destul de sigur atunci că investiția avea să devină funcțională în următoarele șapte luni.
N-a fost să fie, însă. Din cei 140.000 de euro, cu cât au fost date cele 7 hectare aflate în discuție, achitate sunt deocamdată două tranșe din patru, adică jumătate din valoarea totală a tranzacție dintre părți, explică edilul întreaga socoteală: “A fost licitație pe SEAP; deci nu s-a dat prin atribuire directă. Au existat doi pretendenți. S-a evaluat la un euro metrul pătrat. Câștigătorul a dat doi”.
Cât despre presupusul impact în viața localnicilor dacă ar și coborî de pe hârtie în realitate, parcul fotovoltaic s-ar traduce, conform viziunilor oficiale locale, în câteva (8) locuri de muncă, reamenajarea aşezărilor rămase în paragină după desfiinţarea unităţii militare şi impozitele plătite către sediul administrației publice, nu şi în energie electrică mai ieftină vândută zonei. Și asta, pentru că obiectivul ar urma să intre, la finalizare, în sistemul naţional de energie, de acolo de unde mai mult ca sigur lucrurile se văd altfel decât din perspectiva plătitorilor zonali de facturi uriaşe la energie. Nici nu-i de mirare, atâta timp cât, ajunși stăpâni pe teritoriul de producţie, investitorii nu mai au nicio obligație faţă de vecinii conlocuitori, fie ei persoane private sau publice. Totul, în condiţiile în care două şcoli din comună - Şieu Sfântu şi Blăjenii de Jos, ambele date în folosinţă în urmă cu aproximativ şase ani pe bani europeni (circa două milioane de lei) – s-au văzut nevoite anul trecut să-și mute la Şintereag elevii, puţini câţi erau, tocmai pentru că – printre altele – autoritățile publice nu mai puteau achita energia electrică pe care instituțiile cu pricina “o ardeau” ca să se încălzească la costuri lunare reclamate la niveluri de câte 3.000 de lei.