Oglinda poeziei

Aflat la al doilea volum de versuri, Ovidiu Pojar oglindeşte trăirile în expresia profundă a literei. Versurile cuprinse între coperţile cărţii „Imobiliare de lux”, apărută la Editura Casa Cărţii de ştiinţă, sunt girate de poetul Al. C. Miloş, cel care a fost încă de la debut alături de Pojar. Primul volum-„Un alt anotimp”, a fost distins cu premiul pentru debut al Festivalului „George Coşbuc”. Al doilea îşi aşteaptă „revanşa”. Pojar este un poet al urbanului, iubirea făptuindu-se în praful zgomotos: „Dincolo de umărul tău/ blocuri îşi pierd conturul/ încet2. Intreresant cum din betoane poţi face artă, poţi crea senzaţii. Chiar şi mâncarea este privită sub tonul dragostei: „Avem ştrudele, / Brânzoici,/ Plăcinte cu varză…/ Aş vrea numai să-mi fie iar foame, /să-mi fie dor de tine un pic”. Sentimentele pentru fiinţa adorată sunt dincolo de viaţă şi moarte: „ O să-mi retez urechea ca Van Gogh/ şi-o să te întâmpin cu ea/ pe-o tavă aurită/ în loc de pâine şi sare”. Iubitul încearcă să oprească timpul, încremenirea ceasului dându-i putere: „aş fi pus secundelor căpăstru/ şi-ncălecat pe ele ca pe-un mânz/ aş fi ţâşnit să spintec universul”. Poezia este de sorginte divină, fiind esenţa spiritului, cea care dă putere din puterea ei, aflându-se pe aceeaşi traiectorie cu Fiul: „Aşază-mă poezie,/ de-a dreapta ta! / chiar dacă hulită/ şi luată în râs/ eu nu mă leapăd de tine/ şi nu-ţi context/ existenţa divină”. Totul, absolut totul se învârte în jurul fiorului, iar când acesta nu mai este simbolurile se destramă: „ Nu-mi mai eşti biserică,/ nu-ţi mai sunt altar?/ nu are clopotul/ aceeaşi limbă?”. Dragoste vine aşa pur şi simplu, neinvitată: „locuieşti înlăuntrul meu/ fără să bată la poartă/ fără să spună ceva”. Şi natura participă la cântecul iubiţilor: „ te-a muşcat frigul/ şi frunzele s-au înroşit pudice”. Când Dumnezeu coboară pe pământ „ şi suflă uşor în opaiţe bătrâne”, când „ de nesomn cad sfinţii la răspântii”, când „visăm cu toţii telenovele, porcul de Crăciun şi cârnaţii”, soarele „ va da iubirea de peste an/ pentru un pumn de colinde”. O atmosferă încărcată de trăiri, pojar creionând cu pana ascuţită o lume a lumilor, a par5adisului individual.