Mircea Seleuşan: 40 de ani petrecuți la catedră!

1 Septembrie 2015
Dincolo de semnificația arhicunoscută: începerea Noului An Școlar, această dată are un caracter particular pentru mine. Reprezintă un debut și totodată un bilanț. Patru decenii e enorm, ca timp petrecut efectiv în educație. Înseamnă multe realizări dar și multă uzură psihică, morală și chiar socială și materială. Cea mai mare nemulțumire a mea este că DASCĂLUL nu a fost, nu este și nu sunt semne că va fi PREȚUIT, STIMAT, RESPECTAT cum se cuvine! De aceea am și inițiat acest grup, DASCĂLII XXI ca, împreună, să găsim metodele și căile pentru a îndrepta răul făcut. Educația adevărată este o necesitate stringentă dacă vrem să trăim într-o Românie mai bună. Firește că rolul hotărâtor îl are DASCĂLUL adevărat, nu sluga prea plecată a nu știu cărui partid, structuri sau ierarhii oculte! E bine de asemenea să precizez că nu mai urmăresc propășirea mea personală, cum greșit au crezut și cred unii. Dacă se va găsi soluția pentru pensionarea anticipată, fără penalizare, atunci acesta este ultimul meu an școlar! Dacă nu, voi mai face încă unul. Atât. Îmi pun însă toată energia și tot elanul, cât mi-a mai rămas, în acțiune, pentru ca voi, colegii mei mai tineri să aveți parte de un viitor în consonanță adevărată cu VALOAREA din voi!
Parafrazez: „George Bernard Show a murit, Louis de Funes, și el, Alain Delon are gută...și nici eu nu o duc prea bine”. De săptămâna trecută mă chinuie o hernie urâtă. Doare. Nu mă las. Am făcut și fac analize deoarece se pare că e una foarte rară. Îi se spune „Spiegel” Cred că nu voi scăpa de cuțit...„A la guerre comme a la guerre” - zice „neamțul”, râd mânzește, dar nu mi-e tot una...Aseară, într-o ultimă discuție cu chirurgul mi-am exprimat îngrijorarea. A ținut să mă liniștească zicând că a făcut foarte multe operații similare. L-am crezut. Eu de fapt mă gândeam la cu totul altceva: cum s-ar putea rezolva situația ca în 15 sept. să fiu bine, să mă pot întoarce la catedră...doar pe copii nu-i poți lăsa de izbeliște!...A priceput, ușor mirat și cred că mi se va împlini voia. Mă rog la bunul Dumnezeu să-mi dea sănătate, să pot începe cu bine noul an școlar, la fel și vouă tuturor , dragii mei colegi și prieteni. Celor 335 de membri le promit că vom organiza mai multe întâlniri de interes general...Veți vedea.
Să închei într- o notă optimistă.
Eram o dată la sindrofie selectă, la București, cu multe „fețe subțiri” din lumea celor ce au plămădit istoria ultimelor două decenii. După mai multe pahare de pălincă de-a noastră, au început să se laude cât de bogați sunt și vor mai fi. La un moment dat unul din „baștani” m-a descoperit și pe mine:
„-Ia zi, băi profesorașule tu cât de bogat ești mă?!”
Hăhăia deja cu satisfacție. A reușit să mă înfurie și i-am răspuns:
„- Cred că-s mai bogat decât voi toți la un loc!” - le-am zis. S-a făcut liniște și toată lumea aia „bună” s-a întors către mine, a mirare.
„ - Voi vorbiți de palate, mașini scumpe și de bani, mulți bani! Ce mama dracului faceți cu tot ce-ați agonisit? O să vi le ia alții sau o să le toace odraslele voastre la ruletă, la Monte Carlo! Eu vorbesc de foștii mei elevi care sunt cu sutele, răspândiți pe tot mapamondul. Sunt OAMENI ADEVĂRAȚI, care mă prețuiesc și, la rândul meu îi voi prețui până mor! Din Japonia, unde s-a măritat o fostă studentă de-a mea și până în Americi, de Nord, de Sud, trecând prin Australia și Africa! Ce să mai spun de Europa? Sufletul lor curat și cinstit este averea mea! Nimeni nu o să mi-o poată lua niciodată! Și ca mine sunt mii de alți colegi care se pot lăuda la fel”... S-a făcut liniște. Au plecat toți, că „aveau treabă!”
Da, noi Dascălii suntem cei mai bogați oameni de pe Terra!
Bine că măcar... Împăratul Japoniei ne respectă așa cum se cuvine!
Bistrița, 1 septembrie 2015