Meditaţie la Duminica a 5-a după Rusalii (Mt. 8,28-34 – vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei

Dumnezeu ridică şi vindecă pe cel fără şi cu speranţă de scăpare – Ex. Dreptul Iov

Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii ne înfăţişează, pe de o parte, vindecarea de către Mântuitorul Iisus Hristos a demonizaţilor din ţinutul Gadarei, iar pe de altă parte, pierzarea de către demoni a turmei de porci. Din Evanghelie am putea observa despre bunătatea lui Dumnezeu manifestată prin Iisus Hristos şi răutatea diavolului. Dumnezeu ridică şi vindecă pe cel fără speranţă de scăpare, iar demonii chiar dacă se recunosc biruiţi, caută totuşi să facă tot răul de care mai sunt în stare.
Sfântul Apostol Petru, în prima sa Epistolă zice: „fiţi treji - privegheaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită”.
Aşa cum diavolul îl urăşte pe Dumnezeu, îl urăşte şi pe omul care trăieşte în frică de Dumnezeu.
Diavolul nu ne mai spune azi că nu este Dumnezeu pentru că omul vede întreaga creaţie care prin legile ei universale ne vorbeşte de un Creator şi un Guvernator.
Pe Dumnezeu ni-L prezintă înainte de a săvârşi păcatul ca foarte bun şi milostiv - iar după ce am păcătuit – ca un judecător aspru şi drept pentru a cădea în deznădejde. Noi, pe scurt, am putea spune că diavolii sau îngerii răi sunt vrăjmaşi a lui Dumnezeu şi ai oamenilor. Numele lor vine de la faptul că fiind îngeri luminaţi, s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, vrând să fie asemenea lui Dumnezeu, iar din îngeri ai luminii au devenit îngeri ai întunericului.
Atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, diavolul îşi face simţită lucrarea – a ispitit pe Adam şi Eva, dar şi pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu.
În cele ce urmează însă m-aş opri asupra unui personaj din Vechiul Testament – Dreptul Iov.
În capitolul I al cărţii lui Iov ni se spune că în ţinutul Liz era un om fără prihană şi drept care se temea de Dumnezeu şi se ferea de ceea ce este rău. El a avut şapte feciori şi trei fete. Şi Iov, care este personajul principal al cărţii, ni se spune că se scula dis de dimineaţă şi aducea arderi de tot - jertfă înaintea lui Dumnezeu pentru copiii lui.
Dar într-o zi, îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi printre ei a venit şi satana. Atunci Domnul l-a întrebat – de unde vii? – am fost pe pământ.
Şi a zis Domnul către satan: „te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este unul ca el pe pământ, fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?”
Dar satan i-a răspuns: oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu – n-ai făcut Tu gard în jurului lui – dar, ia întinde mâna Ta şi atinge-te de tot ce este a lui, să vedem dacă nu te va blestema în faţă – şi i-a îngăduit Domnul satanei să se atingă de averea lui. Şi a făcut satana de i s-au prăpădit toate turmele şi de i-au murit feciorii şi fetele – dar Iov, auzind vestea, căzând la pământ, s-a închinat şi a rostit: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat” Iov 1,21.
În capitolul al doilea al cărţii ni se descrie cum iarăşi s-au prezentat îngerii înaintea lui Dumnezeu şi, printre ei şi satan, care de data aceasta a cerut permisiunea să se atingă de trupul lui Iov – şi Domnul a zis: „îl dau în puterea ta, numai nu te atinge de viaţa lui”.
Şi atunci a lovit satan pe Iov cu lepră din tălpi până în creştetul capului – şi şedea pe gunoi în afară din oraş – şi a luat Iov un ciob de sticlă ca să se scarpine. Şi atunci nevasta sa, văzându-i necazul, a zis către el: „te ţii mereu în statornicia ta, blestemă pe Dumnezeu şi mori”, dar Iov a răspuns: „vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune: „dacă am primit de la Dumnezeu pe cele bune, nu voi primi şi pe cele rele?” şi în toate acestea Iov nu a păcătuit deloc cu buzele sale – Iov 2,10.
Cartea lui Iov cuprinde 42 capitole, iar în ultimul capitol ni se spune cum Dumnezeu a binecuvântat sfârşitul vieţii lui Iov mai bogat decât începutul ei, pentru că a mai avut iarăşi şapte fii şi trei fiice şi turme de oi, cămile, boi şi asine.
Din Evanghelia acestei duminici, dar şi din viaţa dreptului Iov, am putea învăţa mai multe lucruri:
1. în viaţa de zi cu zi să punem pe primul plan pe cele sufleteşti şi apoi pe cele materiale;
2. să-l iubim pe Dumnezeu şi să-L mărturisim cu glas tare şi înalt asemenea lui Iov: „dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă” Iov 19,25.
3. prin păcat – sufletul nostru oricând se poate demoniza – poate că şi pe tine, creştine, te mai leagă patimi grele, poate că stăpânit de un orgoliu, inspirat de cel rău, ai ajuns şi tu să te crezi ceva prin tine însuţi – să crezi că ai putea fi ceva fără Dumnezeu;
4. din viaţa dreptului Iov învăţăm să-i mulţumim lui Dumnezeu atunci când toate lucrurile ne merg bine – dar să-i mulţumim şi atunci când necazurile şi greutăţile se abat asupra noastră; pentru că Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat! Amin!
Pr. Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]