Meditaţie la Duminica a V-a după Rusalii

(Vindecarea celor doi demonizaţi din Ţinutul Gadarei Mt. 8,28-34)

Biblia sau Sf. Scriptură este o colecţie de cărţi sfinte scrise de prooroci, apostoli şi oameni aleşi sub inspiraţia Duhului Sfânt.
În textul Evangheliei Duminicii a V-a după Rusalii ni se descrie minunea săvârşită de către Iisus în Ţinutul Gadarei, unde vindecă pe doi oameni care erau sub stăpânirea duhului rău – iar diavolilor le îngăduie să intre în turma de porci, care se aruncă în mare, lucru ce-i determină pe locuitori, datorită pagubei materiale, să-L roage pe Iisus să plece din ţinutul lor.
În principiu, oricine de pe pământ, indiferent de religie şi naţionalitate, îşi dă seama că se dă un fel de bătălie între: bine şi rău, lumină şi întuneric, adevăr şi minciună, oprimare şi libertate, dreptate şi nedreptate, viaţă şi moarte.
Sf. Scriptură şi Vechiul Testament ne spune încă de la început cum Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.
Dacă prin cuvântul „pământ” înţelegem tot ceea ce noi putem să percepem cu ochii noştri trupeşti, prin cuvântul „cer” înţelegem lumea spirituală a îngerilor. La început toţi îngerii au fost buni, dar o parte dintre ei, în frunte cu Lucifer, au vrut să fie asemenea lui Dumnezeu şi din îngeri ai luminii au devenit îngeri ai întunericului, care „umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” ( I Petru 5,8)
Atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament, diavolul îşi face simţită lucrarea, în V.T. este cel care ispiteşte pe Adam şi Eva, precum şi pe dreptul Iov, iar în N.T., în capitolul IV al Evangheliei după Matei ne este descrisă ispitirea lui Iisus de către diavol, pe care Domnul îl mustră zicându-i „Piei, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti” (Matei 4,10)
Pe scurt este necesar să vedem:
1. Care sunt armele şi tactica întrebuinţată de el
Un lucru poate fi cert că diavolul nu poate acţiona direct asupra facultăţilor noastre spirituale, adică asupra minţii şi voinţei.
Direct, diavolul poate influenţa numai trupul cu simţurile externe: miros, gust, auz, pipăit, văz – dar şi pe cele interne: imaginaţia şi memoria sensibilă, precum şi pasiunile, care constituie domeniul afectivităţii.
Pe de altă parte, ar fi greşit să credem că toate ispitele vin de la diavol, dar atunci când o ispită apare brusc, violent şi persistă îndelungat diavolul are o contribuţie importantă.
2. Care sunt mijloacele noastre de luptă împotriva diavolului
Cea dintâi şi întotdeauna la îndemână este Sf. Cruce, aşa cum la Maslu ne rugăm cântând: „Doamne arma asupra diavolului, crucea Ta, ne-ai dat-o nouă…”
Cea de-a doua este rugăciunea smerită şi încrezătoare prin care invocăm sprijinul lui Dumnezeu, căci: Dacă Dumnezeu este cu noi cine va fi împotriva noastră?”
Şi, nu în cele din urmă, împărtăşirea cu Sf. Taine cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, care pun pe fugă duhurile necurate şi ne fac invulnerabili atacurilor lui.
Dar să nu uităm că această luptă împotriva diavolului cu: Sf. Cruce, rugăciunea, precum şi împărtăşirea cu Sf. Taine nu este o luptă de luni sau ani, ci de o viaţă întreagă.
În concluzie, constatăm că fiecare avem perioade de timp în care în loc fim o singură persoană o sumă de bucăţi ale eului nostru: familia ne trage într-o parte, munca în alta, iar ambiţia în alta.
Evanghelia ne descrie un om dezmembrat în bucăţi – există demoni ai urii, ai răzbunării, ai lăcomiei, ai competiţiei, ai stresului etc.
Să nu fim ca cei din ţinutul Gadarei, care l-au rugat pe Iisus să plece de la ei – ci să-L rugăm ca să rămână cu noi în toate zilele vieţii noastre.
pr. Vasile Beni

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]