Măluţul, povestea de acasă

Sărbătoare mare la Restaurantul Decebal. Măluţenii veniţi de aproape sau de departe s-au adunat cu bucurie la ceas de seară, în capitala judeţului, Bistriţa, spre bucuria neamului.

Acţiunea a avut în centru lansarea monografiei „Măluţ” scrisă de jurnalistul Traian Săsărman. Au opinat despre valoarea cărţii scriitorii Aurel Podaru, Olimpiu Nuşfelean, Traian Parva Săsărman, Ioan Mărginean, şi bineînţeles, ing. Gavril Mureşan, director general Electroplast care, împreună cu Consiliul Local Braniştea şi primarul Cornel Săsărman, i-au dat autorului posibilitatea de a edita cartea. Dintre cei prezenţi îi amintim pe colonelul Maftei Taloş, secretarul de stat Valer Bindea, politicianul Otilia Râpan, preoţi, dascăli, oameni de afaceri. Volumul propune o întâlnire cu lumea tradiţională, Traian Săsărman reuşind să pună în cartea lui o adevărată poveste despre oameni vrednici, scăldaţi cu sfânta apă a Someşului, întru nemurirea peste veacuri a neamului.

Măluţenii s-au născut şi au trăit neîncetat pe aceste meleaguri, ei nu au venit din altă parte ci sunt fii din sufletul acestui pământ. Măluţul are şi un imn „Chemare”, scris de Pompei Pop Măluţanu: „Măluţu petrece/ Cum niciodată n-a mai petrecut/ Cine lipseşte/ Zece ani din viaţă şi-a pierdut”. Imnul a fost cântat cu bucurie de toţi măluţenii care au umplut până la refuz sala.

Satul atestat în anul 1334 sub numele de Sakadat, este văzut de locuitori ca un centru al esenţelor pozitive rurale româneşti, fiind de-a dreptul încântător să-i vezi cum se îmbrăţişează, cum plâng şi râd bătrâni în toată firea, femei şi copii într-un adevărat spectacol de sentimente. Lăudăroşenia măluţenilor este frumoasă şi plăcută şi au şi de ce, deoarece locuinţele din lut, lemn şi nuiele, acoperite cu draniţe şi paie, s-au transformat în adevărate vile. Sunteţi invitaţi la Măluţ, într-o zi de sărbătoare, în prag de vară, pentru a gusta renumitele cireşe sau, de ce nu, pentru a gusta din mămăliga cu brânză care nu lipseşte din casa gospodinelor. Aici a fost primit, în anul 1926, cardinalul Iuliu Hossu, iar după Revoluţie Regele Mihai. Măluţul este cuibul care a dat ţării 54 de cadre didactice şi sanitare, 38 ingineri, 21 cadre militare, 10 preoţi, 6 magistraţi, 19 economişti etc.

Volumul croit într-un stil aparte este, cu siguranţă, de acum un reper pentru istoria acestor locuri. El urmează a filansat, în vară, şi la Măluţ, sub umbra cireşilor.