La C.N. „George Coşbuc” Năsăud

Lansarea volumului biografic al generalului imperial Leonida Pop

Aula Colegiului Naţional „George Coşbuc” din Năsăud a găzduit un eveniment cultural dedicat lui Leonida Pop, general adjutant şi şeful Cancelariei Militare a Împăratului Franz Iosif I, cu scopul de a-l reda posterităţii prin lansarea volumului biografic, proiect demarat în urmă cu 5 ani, când s-a născut scânteia, într-o sală de expoziţie a Muzeului Grăniceresc Năsăudean, despre generalul imperial născut în Năsăud.
Evenimentul a fost organizat prin grija şi implicarea profesorului Dorel Alexandru Coc, directorul C.N. „George Coşbuc” şi coautor al volumului, cu participarea autorităţii locale şi a descendenţilor familiei lui Leonida Pop. La ora 11.00, s-a oficiat un parastas de către preotul Leon Pop, profesor al colegiului, la cripta familiei Goldschmidt, unde a fost depusă urna cu rămăşiţele funerare ale lui Leonida Pop, din dorinţa lui expresă, spre a se odihni în pământul natal. Au fost prezenţi şi familia austriecilor Ilja şi Brigitte Skidelsky, cetăţeni de onoare ai oraşului Năsăud şi coautori ai volumului „Leonidas Popp (1831-1908). Adjutant general şi şeful Cancelariei Militare a Împăratului Francz Joseph I”.
De la ora 12.00, în Aula colegiului, a fost lansat volumul biografic îngrijit de Ilja Skidelsky, Peter Steiner şi Dorel Alexandru Coc, cel care a fost şi moderatorul evenimentului. Prof. Coc a vorbit despre personalitatea lui Leonida Pop, amintindu-i pe toţi cei implicaţi în această reuşită, în special familia Dana şi Viorel Naşcu, descendenţi direcţi ai celui comemorat, care au oferit scrisorile şi obiectele păstrate cu sfinţenie, spre a fi cercetate şi incluse în carte. De asemenea, austriacul Ilja Skidelsky a făcut o prezentate power point a etapelor scrierii volumului bilingv - germană – română, fiind ajutat cu traducerea de dr. chirurg Harald Szilagyi. Domnul Skidelsky spunea că această carte face parte dintr-un proiect amplu început în urmă cu 5 ani: în 2009 a avut loc un simpozion, când s-a discutat despre Leonida Pop; în 2011 – expoziţia tematică de la Muzeul Grăniceresc Năsăudean; în 2013 – realizarea cărţii şi a unui bust care să fie amplasat în faţa Muzeului şi ultimul punct din proiect ar fi acordarea numelui generalului Leonida Pop unei străzi din oraşul Năsăud, în care s-a născut şi-şi duce somnul de veci.
Doctorul în arheologie Lucian Vaida, directorul Muzeului Grăniceresc Năsăudean, a vorbit despre originile grănicereşti ale lui Leonida Pop, amintind că bunicul lui (Grigore Pop, născut în Bichigiu) a fost primul ofiţer de origine română în Regimentul II Românesc de graniţă de la Năsăud (1762-1851). Totodată, a vorbit despre documentele şi obiectele referitoare la Leonida Pop, păstrate la instituţia pe care o conduce.
Inginerul Viorel Naşcu, căsătorit cu Dana (Şuteu), descendentă a familiei Pop şi Goldschmidt, a vorbit despre cel comemorat, scrisorile şi obiectele păstrate de familie, amintind că „scânteia” care a dus la realizarea proiectului a pornit de la el, când a oferit, spre expunere, acele lucruri ale lui Leonida Pop.
Profesorul Ioan Seni a lăudat iniţiativa autorilor volumului, precum şi ideea comemorării năsăudeanului care a urcat în cariera militară până pe cele mai înalte culmi, devenind „ofiţer de vârf” al armatei imperiale şi regale, regretând că n-au fost prezenţi în sală mai mulţi năsăudeni (intelectuali, profesori), care să beneficieze de aceste informaţii, sugerând autorităţii locale (în sală fiind prezent viceprimarul Niculae Găitan) ca în vară, de „Zilele oraşului Năsăud” să se mai facă o prezentare a cărţii.
Un moment inedit a fost când Brigitte Skidelsky a dezvelit bustul lui Leonida Pop din aula colegiului năsăudean, executat de sculptorul Ionică Urs, profesor la C.N. „George Coşbuc” şi care urmează a fi „turnat” în bronz pentru a fi amplasat în faţa Muzeului Grăniceresc Năsăudean.
Astfel, consideră organizatorii evenimentului, personalitatea lui Leonida Pop a fost repusă în drepturile fireşti.
Finalul întâlnirii a aparţinut autorilor volumului, care au acordat autografe celor care şi-au însuşit cartea.
Mai trebuie să menţionăm că în sala de festivităţi au fost prezenţi şi alţi urmaşi ai faimosului general imperial: prof. Dana Lupoaie, fratele Danei Naşcu (Şuteu), Florin Şuteu şi un elev al colegiului (stră, stră, strănepot al generalului), în clasa a X-a, Alex Şuteu.
Au fost aduse mulţumiri sponsorilor, fără ajutorul cărora nu s-ar fi putut realiza evenimentul.
Leonida Pop provine dintr-o familie de grăniceri năsăudeni: bunicul Grigore Pop – născut în Bichigiu – a fost primul ofiţer român în Regimentul II Românesc de graniţă de la Năsăud (1762-1851). Acesta a avut patru feciori: Ion, Matei, Gavrilă şi Leon, tatăl lui Leonida Pop, care s-a născut la Feldru, în 1797 şi el fiind grănicer în Regimentul de Graniţă de la Năsăud. Leon Pop s-a căsătorit cu fiica maiorului german Wurzer, ofiţer al Regimentului II Grăniceresc Românesc, având trei fete şi un băiat: Laura, Matilda, Ida şi Leonida, cel care a fost comemorat astăzi.
Leonida Pop a absolvit Şcoala Primară la Năsăud, începând şi Institutul Militar (1843). La 13 ani pleacă, împreună cu tatăl său, la Viena, fiind primiţi în audienţă de împăratul Ferdinand care, impresionat de isteţimea copilului, l-a primit la Academia Militară Tereziană din Wienar – Naustadt. La 20 de ani, Leonida Pop termină Academia Militară (1851) şi, eminent fiind, este avansat la gradul de sublocotenent la Regimentul de Infanterie „Karl Ferdinand”, garnizoana Sibiu, până în 1854. A urmat Cursul Militar Superior, devenind locotenent în 1857, iar după doi ani avansează în Statul Major cu gradul de căpitan, participând la campania din Italia, când austriecii câştigă la Magenta şi Turbiga. Tânărul Leonida avansează în grade dar, la Năsăud, Regimentul se desfiinţează. Curtea de la Viena îi recunoaşte meritele în luptele din Italia, în urma unei scrisori a prinţului de Hessen, iar Curtea de la Viena îi oferă declaraţia „Crucea pentru merite”, iar după 1860 este gratulat cu medalia „Merite militare” în calitate de comandant al „Guvernământului din Mainz.
În 1875, Leonida Pop devine colonel şi comandant al Regimentului 61, apoi al Regimentului 48, iar în 1876 şef de Stat Major la Comanda generală din Wagram. În august 1878 este numit şef al Cancelariei de operaţii al Armatei a V-a, luând parte la cucerirea Bosniei şi Herţegovinei.
Între timp, România îşi cucereşte independenţe sub domnitorul Carol I (1877-1878). În august 1879, este numit comandant al Armatei a XV-a şi, prin Decret Imperial (1 mai 1880) obţine gradul de general maior de brigadă, fiind trimis la Triest, apoi, în 1881, este chemat telegrafic la Viena, unde ocupă postul de şef de cancelarie imperială. După un an avansează ca adjutant al Maiestăţii Sale Împăratul Francisc Iosif I, fiind primul român, provenit din pământul Năsăudului, care a atins asemenea demnităţi. După doi ani, Leonida Pop devine general de divizie, cu grad de mareşal locotenent şi este numit consilier intim militar al Împăratului Francisc Iosif I.
La 58 de ani, în 1889, este într-o staţiune din Elveţia, an în care primeşte şi gradul de mareşal al artileriei şi general de infanterie.
La 1 decembrie 1908, la 78 de ani, se stinge din viaţă la Baden, în Germania. Rămăşiţele pământeşti, la cererea lui expresă din timpul vieţii, i-au fost aduse la Năsăud şi depuse în cavoul familiei Goldschmidt.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]