La Archiud, de Sânziene, cu poeta și scriitoarea Melania Cuc și alte suflete fără egal în dăruire!

La Archiud, de Sânziene, s-a petrecut o minune! O flacără - vie, caldă, binefăcătoare, ițită, ivită și înflorită printre dealurile acestui sat inegalabil, cu chip de Poezie, de vers ademenitor adică, de Slovă povestită ori de Poveste vorbită, răspândită prin lume pe nori albi, diafani, ca o mireasmă îmbătătoare - pe numele ei melancolic, melodios, ca o mângâiere de Melania Cuc, a transformat un vis în realitate! Sau mai degrabă a transfigurat o realitate prozaică într-un vis ademenitor, roditor în cugetele însetate de frumos!
Într-un decor de vis în care chemarea vișinelor în pârg se îmbrățișează cu splendoarea agrișelor coapte, într-o căsuță de vis plină de tablouri pictate cu sufletul, cînd nebun de bucurie când devastat de o tristețe sfâșietoare (așa mi s-a părut mie, uluit fiind de mulțimea, de diversitatea și de splendoarea lor!), s-au adunat, așa, ca o după chemare la oaste, vreo douăzeci de Amazoane! Nu de fluvii ci de...efluvii incredibile, minunate, splendide prin arătarea lor diafană, prin asemănarea lor sufletească, prin detașarea lor de toate...inutilitățile clipei și prin Rostirea lor unanimă în îmbrățișarea gândului frumos!
S-au rostit discursuri sibilinice(incitante adică!) mai ales de către Poezia care a imaginat întâmplarea aceasta unică, de către doamna Melania adică, dar și de către alte Doamne și Domnițe coborâte în lume de pe tărâmul de basm al Poeziei și al dorinței fierbinți de frumos și de normalitate! Apoi s-au recitat poezii minunate și chiar s-a desfășurat un moment în care visul a coborât pe pământ și pământul a ridicat privirea spre Cer în încercarea de a găsi puntea dintre Cer și Pământ! Nu voi descrie momentul. Fiecare va înțelege ce va voi și ce i se va da a înțelege! Voi preciza însă clar că momentul acesta a fost unul absolut normal în splendoarea lui reflectată deplin în sufletele participanților!
Sânzienele au avut și ele poveștile lor, unele urcate și apoi coborâte dintre astre, altele perfect lumești, trăite chiar de către povestitoare... Întâlnirea cu Sânzienele Archiudului a fost una unică – prin poezia ei, prin înfrățirea cu astrele dar, mai mai ales, prin bucuria cu care a fost trăită de către participante și de către cei, în final, trei...participanți admiși cu...acte în regulă!
De Sânziene, la Archiud, poeta și scriitoarea, flacăra aceasta risipită și apoi adunată minunat în cele 50 de cărți personale, numită Melania Cuc, a săvârșit o minune! Ne-a spus adică, cu dovezi de netăgăduit că a trăi frumos și demn este la îndemâna noastră a tuturor celor care, însetați de Cuvânt, credem fără a cerceta și ne încredințăm Lui!
De Sânziene, la Archiud, Melania Cuc și alături de dânsa câteva suflete fără egal în dăruire, ne-au adus aminte că, vorba lui badea George Coșbuc:
Din Zei de-am fi scoborâtori
C-o moarte tot suntem datori!
Dar nu-i tot una leu să mori
Ori câine–nlănțuit!
De Sânziene, la Archiud, o Poetă cu har, purtând în suflet ulciorul fermecat al Sfintei Tradiții străbune ne-a condus la Isvor, adică acolo unde se află, se mai află încă, tinerețea fără bătrânețe a poporului nostru românesc! Și chiar a Lumii acesteia în derivă...
Mulțumim Doamna Melania! Și la anul vom veni, numai dacă ni-ți pofti...
Doamne ajută celor bine credincioși!

A consemnat, voluntar, lucruri...obligatorii:
Florentin Archiudean