Ion BUZAȘI: Studenți pe scenă

Pentru orice scriitor, momentul când şi-a văzut pentru prima oară numele tipărit într-o publicaţie este unul de neuitat.

 Ce amintiri aveţi despre momentul când v-aţi văzut, pentru prima oară, numele tipărit într-o publicaţie?

 Anchetă realizată de Ilie Rad

În unele anchete literare se face distincție între diferitele tipuri de debut literar: debut absolut (când îți apare numele pentru prima dată într-o publicație), debut literar – pentru prima  scriere sub semnătura respectivului autor într-o revistă literară – debut editorial – apariția primului volum.

         Copil fiind, după ce am știut să citesc, răsfoiam gazetele la care era abonat, ca învățător, tatăl meu și admiram pe cei care-și puneau numele sub diverse articole. În școala elementară, așa cum se numea atunci, citeam ziarele și revistele pentru școlari, dar nu îndrăzneam încă să trimit vreo compunere personală. În 1963 eram în anul III la filologia clujeană și, la această facultate era un cerc de teatru sub îndrumarea lui D. St. Petruțiu scriitor și publicist, bibliotecarul facultății. Am asistat în toamna anului 1963 la spectacolul Steaua fără nume de Mihail Sebastian în interpretarea studenților filologi. Întors la cămin am scris un articol intitulat: Studenți pe scenă și l-am trimis la ziarul local „Făclia”. Dintre interpreți am reținut numele lui Gheorghe Pituț, viitorul poet șaizecist. Peste două sau trei zile am cumpărat ziarul și cu emoție și bucurie am văzut articolul și numele meu în ziar.

         Și în naivitatea mea mi se părea că toți cunoscuții pe care-i întâlneam au citit „articulușul” – după vocabula unui reprezentat al Școlii Ardelene. Cred că toți debutanții trăiesc asemenea clipe de bucurie, amestec de orgoliu și naivitate.

         Încurajat de acest debut, voiam să scriu la o revistă literară, căci un astfel de debut ar confirma vocația mea de publicist literar. În Cluj apăreau două reviste literare: una săptămânală „Tribuna” și una lunară „Steaua”. Acesta din urmă era considerată ca o revistă de elită, unde de pe timpul când era condusă de A. E. Baconsky publicau doar condeie de prestigiu. M-am hotărât să rezum un capitol din lucrarea mea de licență – Reviste literare românești în Gherla de odinioară: „Lumea literară” și în august 1967 textul citeț scris de mână l-am lăsat la unul din redactori. A apărut fără nici o modificare și, acesta îl consider debutul meu într-o revistă literară – de bun augur, pentru că hebdomadarul clujean, s-a dovedit ulterior ospitalier cu paginile mele de publicistică literară.

         Mă gândea acum și la debutul editorial. Se înființase editura Dacia și sub îndrumarea profesorului Mircea Zaciu apărea seria „Restituiri”, ce-și propunea să publice scriitori uitați sau opere uitate. Am propus pe un scriitor blăjean, Al. Lupeanu-Melin, cu Evocări din viața Blajului. Profesorul nu m-a încurajat în acest proiect, dar mi-a propus alcătuirea unei antologii, Povestitori ardeleni indicându-mi și modelul, antologiile cu titlu asemănător de Ion Breazu și Ion Clopoțel. La Blaj, la Biblioteca Documentară sau la Brașov, am copiat pagini din acești „ardeleni uitați” și antologia a apărut în 1974, marcând debutul meu editorial.

         Acestea sunt debuturile mele, însoțite, firesc, de emoții și bucurii, și nu o dată de gândul că aș fi putut scrie și mai bine, dacă nu mă grăbeam cu predarea manuscrisului.

         Dar, așa cum pe bună dreptate spunea un scriitor român din perioada interbelică, debutăm cu fiecare operă încredințată tiparului.