Întâlnire de suflet, la 50 de ani de la absolvirea Liceului Teoretic din Beclean!

A fost, Întâlnirea. În mare parte, ne-am revăzut aceiași de acum 45 de ani. Unii n-au răspuns la chemare. Din Beclean majoritatea. Dezamăgiți, ne-am întrebat: de ce? Poate, pentru ei, n-au însemnat nimic sau aproape nimic anii de liceu. Emoțional, desigur. Pe alții i-a împiedicat boala. Nu s-au putut deplasa. Și banii ar fi un motiv. Pentru că aceștia sunt, aproape întotdeauna, prea puțini pentru nevoile noastre. Câțiva au plecat în străinătate.
Aceste prime impresii ale zilei au fost estompate odată ajunși la Sfânta Mănăstire Nicula. Aerul de mănăstire îți aduce liniștea. Simți nevoia să umbli cu capul plecat, să fii umil și smerit. Mănăstirea Nicula înseamnă Icoana Maicii Domnului, plânsul ei cu lacrimi, înseamnă spirit, cultură, pelerinaje, icoane pictate pe sticlă. Ruga la Icoană ne apără de boală, necaz și apăsare. Călugării de aici ne-au primit cu prietenie. Spre seară, cu părere de rău, am lăsat în urmă mănăstirea în gând cu "Am venit, Măicuță, să te mai vedem, Să-ți spunem necazul care-l mai avem." Pentru noi toți care nu mai avem o mamă, Maica Domnului să ne fie sprijin și alinare.