Firul - legătura între generaţii

La Galeriile „Casa cu lei” din Bistriţa, a avut loc vernisajul expoziţiei cu titlul FIRUL, LEGATURA ÎNTRE GENERAŢII- Colecţia de cămeşi tradiţionale Menuţ Maximinian și interpretări contemporane din cadrul Universității de Arte şi Design Cluj-Napoca, organizată de către Primăria Bistriţa, Centrul Cultural Municipal Bistriţa, Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Asociaţia de Ştiinţe Etnologice din România şi Societatea Scriitorilor din Bistriţa‑Năsăud în parteneriat cu Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, departamentul Arte textile - Design textil.

            Un concept expoziţional foarte generos şi ofertant în ceea ce priveşte diversitatea expresiei plastice a materialelor textile, de la firul ţesut ferm în războiul de ţesut vertical sau orizontal până la lejeritatea şi fineţea firelor de lână lăsate să transpară într-o plutire aproape aeriană, sau la tehnica împâslirii ce permite un desen compoziţional-decorativ cu valenţe grafice.

Artele textile dovedesc viabilitatea în timp şi confirmă faptul că această formă de exprimare artistică, de la ornamentele de pe costumele populare, până la arta contemporană, care nu refuză tradiţia, ci chiar se inspiră din aceasta.

            Expoziţia prezentă pe simezele Galeriilor „Casa cu lei”  întăreşte ceea ce se exprimă în titlu: există un fir ”epic” între tradiţie şi modernitate.

Conceptul proiectului: Vasile Duda şi Axenia Roșca

Coordonator expoziţie: Liliana Moraru

Participanţi: Cadre didactice ale departamentului Arte textile - Design textil, absolvenţi şi studenţi.

(Prof. Univ. Dr. Liliana Moraru, Conf. Univ. Dr. Livia Petrescu, Conf. Univ. Dr. Anca Pintilie, Lect. Univ. Dr. Axenia Roșca, Asis. Univ. Drd. Andreea Holotă, Asis. Univ. Drd. Vlad Bulgăre).

Prof. univ. dr. Liliana Moraru

***

O lecţie despre eleganţă

În ultimii ani s-a vorbit foarte mult despre ţinuta feminină, despre ie, despre cămaşa cu altiţă, despre integrarea acesteia pe lista de prezervare UNESCO ş.a. S-a scris ca şi când această bătălie nu ar fi ţinut de o anumită realitate, ca şi când în dulapurile majorităţii persoanelor  nu ar exista haine, poate nu întotdeauna cele mai decorative, cele mai frumoase cu putinţă, dar haine care au fost ale bunicilor care au murit şi au lăsat nişte obiecte care au fost purtate şi care au propriile lor poveşti. Această absolutizare, de exemplu, pe ideea de ie a făcut să pară că sunt zone în care nu există o asemenea tradiţie, ceea ce e complet fals. Ideea de altiţă care a fost adusă în cele din urmă în discuţie, iar a fost făcut să pară că sunt zone în care oamenii au umblat direct în tricou din totdeauna. Cuvântul cămaşă este cel mai răspândit. De asemenea, această exacerbare pe ţinuta feminină a lăsat lucrurile cumva într-un mare dezechilibru. Eu sunt chiar curioasă să văd aceste cămăşi bărbăteşti, aceste ţinute bărbăteşti pentru că n-aş crede că, o gospodină care se respectă îşi lăsa bărbatul să umble fără să poarte grija felului în care acesta apare în societate. Prestanţa, prestigiul, bogăţia, autoritatea, apartenenţa la un grup, toate aceste lucruri pot fi citite şi din această ţinută. M-a fascinat întotdeauna această similaritate între locuitorii din Banat şi cei din Bistriţa. În perioada comunistă, mulţi bistriţeni au câştigat bani buni muncind sezonier în Banat şi le-a plăcut foarte mult acolo, le-a plăcut inclusiv cum îşi făceau bănăţenii ţoalele, cum se spune în Banat, ţinutele. Foarte adesea, felul în care s-au produs, de către oameni, de către femei meşteşugari, meşteriţe, hainele, care au fost moda unei anumite perioade, deopotrivă în Banat şi în Bistriţa, aceste lucruri au fost comentate, criticate: De ce s-a introdus acest ornament?; De ce s-a cusut cu această culoare?; De ce s-au folosit aceste ţesături şi nu cele tradiţionale? Asta au spus unii specialişti, unii mai spun şi astăzi. Din fericire, unii mai spun şi astăzi şi vocile lor contează. Însă, pentru mine, aceste transformări sunt semnul cel mai clar al faptului că aceste comunităţi îşi valorizează ţinutele tradiţionale. Cum să valorizezi când nu eşti atent la ceea ce este înnoitor? Mai e un lucru important, şi anume faptul că, în aceste două ţinuturi, e foarte important să-ţi arăţi bogăţia. În alte locuri, bogăţia se maschează, este discretă, se camuflează, cum se spune. În Banat şi în Bistriţa, dacă ai avere, nu e ruşine să arăţi această avere. Asta din cauză că acestea sunt ţinuturile în care a avea avere înseamnă puţin altceva decât în anumite regiuni. Nu înseamnă să deţii nişte teritorii întinse. Înseamnă să fii stăpân la casa ta, să ai curajul să-ţi arăţi averea şi să fii liber. Aceste lucruri mie mi se par extrem de importante şi mi se pare important că îţi arăţi prin ţinută această libertate.

Aceaste cămăşi bărbăteşti sunt speciale prin croiul pe care-l are fiecare, prin ţesătura pe care o are fiecare – fiind o lecţie despre eleganţă, despre discreţie şi despre bogăţia care se vede din semne mici, cum sunt acele decoraţiuni pe mânecă sau pe gulere.

Prof. univ. dr. Otilia Hedeşan, președintele ASER