Filozofia prefectului

,,Secretul stă în noi!” a rostit prefectul Cristian Florian pe finalul şedinţei de ieri a Colegiului Prefectural, cu o ordine de zi stupidă şi inutilă.

Stupidă, în condiţiile în care toate materialele citite de diverşi directori pot fi accesate de fiecare pe internet, inutilă, în condiţiile în care accesarea de fonduri europene e încă un lux pentru mulţi agenţi economici…

Precizez de la început că materialul este tratat cât se poate de personal. Mărturisesc, că după atâtea şedinţe de Colegiu Prefectural, nu mă mai ţin nervii să consemnez toate rostirile şi nerostirile, în condiţiile în care, în foarte puţine cazuri, după o asemenea şedinţă s-a întâmplat, s-a modificat ceva, s-a urnit ceva.

Un lucru am înţeles, ieri, din ieşirile la rampă ale prefectului: responsabilitatea e mereu individuală, dar succesele, ca şi eşecurile sunt colective.

Mă scoate din minţi teoria falsă, dar atât de plină de succes, a vinovăţiei colective. Într-o lume normală, responsabilităţile sunt cât se poate de individuale.

Nu sunt toţi directorii instituţiilor deconcentrate, toţi agenţii economici, de vină, că nu sunt atrase suficiente fonduri europene şi că judeţul merge sau nu prost, nu am înţeles prea bine de la prefect acest lucru.

Nu sunt toţi ziariştii de vină că unii se comportă ca nişte hiene, la fel cum nu-i toată presa de vină că o parte a ei se tabloidizează greţos ori că abdică de la orice urmă de profesionalism.

Un alt lucru care a scos şedinţa din anonimat, prin zâmbetele ironice ale celor prezenţi sau uşoare înghionteli a fost … ,,zburlirea” prefectului Cristian Florian către directorul AJOFM, Doris Moldovan, în condiţiile în care, de - a lungul istoriei, dialogurile între cei doi erau nişte pase verbale line, aruncate cum trebuie, unde trebuie.

În linii mari, în dialogul scurt dintre cei doi, nici unul nu deţinea adevărul absolut în ceea ce priveşte interesul agenţilor economici vizavi de oferta educaţională, doar că prefectul s-a vrut mai catolic decât Papa, iar Doris Moldovan, cel mai manager dintre manageri…

Eu cred că de fapt, ieri, s-a tranşat tranzitivitatea prietenei/duşmăniei în PDL, pe următorul principiu: prietenul prietenului tău ţi-e prieten. Duşmanul duşmanului tău ţi-e duşman. Prietenul duşmanului tău ţi-e duşman. Duşmanul prietenului tău ţi-e prieten. Asta cred…

Oricum, nu a dat bine deloc, pentru prefect…deconturile nu se fac în public.

În primul rând, zburlindu-te, tu ca prefect, la un director de AJOFM, başca şi femeie, nu faci nimic altceva decât să-o legitimezi pe ea ca adversar şi să te delegitimezi pe tine ca lider. Asta dacă tu chiar îţi propui să faci ceea ce strigi şi nu eşti o marionetă distribuită într-o scenetă proastă.

Concluzie: Vorbind în numele prefectului: secretul stă în noi (n.r.- adică, în ei, cei care deţin frâiele).