După 20 de ani

Despre evenimentele din decembrie care au dus la răsturnarea regimului comunist s-au emis diverse teorii, ipoteze, variante şi versiuni. Unii consideră că a fost o revoluţie, alţii o revoltă spontană sau o revoluţie furată, însă foarte mulţi sunt convinşi că a fost o lovitură de stat regizată de un grup de complotişti cu sprijin logistic din afară.

Evenimentele din decembrie ’89, cel mai corect le-a caracterizat jurnalistul Călin Cernăianu în excepţionala carte-document intitulată „Diplomaţia Lupilor”, în care „Revoluţia a fost o farsă politică izbutită graţie unei sinistre aplicaţii militare patronate de Moscova şi Washington. Un criminal joc de-a războiul, în care ţintele au fost vii şi gloanţele adevărate”.

La Beclean, în urmă cu 20 de ani, evenimentele s-au precipitat, de altfel ca în întreaga ţară, cu intensitate prin înlăturarea puterii locale comuniste, a însemnelor puterii dictatoriale. La sediul Primăriei şi a Comitetului orăşenesc p.c.r. şi-au făcut intrarea triumfală un grup de romi gălăgioşi, în frunte cu TULI de la salubritate, un ţigan de treabă de altfel, dar s-a înconjurat cu nişte acoliţi din cea mai joasă speţă şi boschetari, care au crezut că le-a venit vremea şi l-au prins pe Dumnezeu de picior.

Pentru a reface filmul evenimentelor de la Beclean, de acum 20 de ani, ne-am adresat celui mai autorizat personaj al acelor vremi, dl. economist Viorel Luca, actualmente inspector la Administraţia financiară a oraşului, pe atunci membru al organismului nou creat şi apoi primul primar al oraşului într-un regim nou care se prefigura, fiind amabil şi într-un dialog oferindu-ne următoarele detalii:

Rep.: -D-le Viorel Luca, cred că din Beclean sunteţi cel mai autorizat personaj al vremii, care să ne readuceţi în memorie acele timpuri. Vă rog!

- Viorel Luca: În acele zile fierbinţi din Decembrie ’89, şi eu, ca şi majoritatea cetăţenilor României, am auzit de evenimentele de la Timişoara, din data de 20 decembrie ’89 şi de la prietenii care ascultau „Europa Liberă” şi apoi, fiind angajat al Primăriei Beclean, am simţit că ceva nu este bine, deoarece începând cu data de 17 decembrie s-a început serviciul dublu la Consiliul Local, pe care l-am efectuat împreună cu cei de la Gărzile patriotice.

Necazul a fost că primarul fiind femeie (d-na Oprea Valeria) nu era cuprinsă să facă serviciu, iar eu, împreună cu Viorel Leah, care era secretarul oraşului, făceam câte 24 ore unul şi 24 celălalt. În dimineaţa zilei de 22 decembrie, în jurul orei 9, primul secretar Tulai a venit la dl. Ştefan Puţura, fost primar al Becleanului şi, împreună cu d-na primar, poliţie şi securitate, au plecat în zona industrială să discute cu muncitorii, invitându-i să fie calmi, şi că totul se va rezolva. Eu nu am mers, spunându-le că provin din zona industrială (Întreprinderea Metalurgică) şi nu este bine să merg.

După ce s-au întors de la întâlnirea cu muncitorii din zona industrială, la Primărie au discutat aspecte care se întâmplă în ţară şi ce măsuri trebuind să se ia, pentru că în oraş deja era mare vânzoleală şi se adunau oameni în centrul oraşului, iar în jurul orei 14, cei de la Metalurgie au dat telefon că nu mai fac faţă şi că sunt nevoiţi să deschidă porţile să vină muncitorii în faţa Primăriei, lucru care s-a şi întâmplat, aceştia venind cu două camioane cu drapele şi strigau lozinci ca „Jos Ceauşescu”… „Libertate”…

Mulţi dintre angajaţii Primăriei au plecat acasă, alţii au fost înjuraţi, dar eu am rămas, deoarece n-am făcut la nimeni rău şi am rămas împreună cu muncitorii şi cetăţenii adunaţi în faţa Primăriei, unde s-a instalat o staţie de amplificare. Mai târziu, începând cu ora 17, cărţi cu Ceauşescu şi PCR din librăria din apropiere au fost rupte şi aruncate în foc.

Rep.: Printre primii demnitari ai transformărilor revoluţionare de la Beclean s-au aflat scriitorii Cornel Cotuţiu, Mircea Cupşa şi prof. Liviu Pop. Care au fost atribuţiile lor în acele zile fierbinţi?

Viorel Luca: Privind la televizor şi ţinând legătura şi cu judeţul, după ora 18 s-a ales şi în Beclean un „Comitet provizoriu”, care trebuia să conducă ostilităţile şi să asigure funcţionarea în bune condiţii a alimentării cu apă, energie şi alimentaţia publică, format din cadre didactice, jurişti, directori ai unor unităţi industriale, ICŞ, Cooperaţie, miliţie şi gărzile patriotice, cum ar fi: Cornel Cotuţiu, Mircea Cupşa, Munteanu Radu, Covaci Ioan, Feldrihan Augustin, Maria Coman, Ioan Duma, Gavrilă Birtaş, Pop Gheorghe (Poliţie), Miron Costel, Leah Viorel, Luca Viorel etc., fiecare răspunzând de câte un domeniu de activitate şi ţineau legătura cu alţi cetăţeni şi ce se întâmplă în oraş.

Rep.: Şi la Beclean, ca şi în alte părţi ale României, dezinformarea şi acţiunea „teroristă” era în toi. Ce s-a întâmplat la noi?

Viorel Luca: Şi la Beclean, ca şi alte localităţi s-au înregistrat aspecte de diversiune ale securităţii. Noaptea se primea telefon că sursa de apă din Beclenuţ este otrăvită, că vin teroriştii dinspre Şintereag, iar la ora 4 dimineaţa am fost avertizaţi că vine un convoi de terorişti dinspre Dej cu multă muniţie, că se trage peste gară, iar un grup de 20 de cetăţeni au venit să le dăm arme de la Gărzile patriotice să se deplaseze la Bucureşti şi Bistriţa, să apere revoluţia, pentru că noi aveam peste 4000 arme la Primărie, în timp ce alţii se urcau în copaci să vadă ce face la etaj miliţia, vrând să raporteze că aceştia rup acte şi hârtii, fiind creată o situaţie deosebită.

Eu cred, însă, că meritul că nu am avut accidente în oraş se datorează şi faptului că dl. Gheorghe Pop, comandantul Miliţiei, a fost numit numai cu o lună înainte şi nu avea duşmani şi noi, cei care coordonam proveneam din rândul muncitorilor şi eram cunoscuţi, iar o parte din conducerea Primăriei, miliţiei şi securităţii au plecat la timp din faţa mulţimii.

Rep.: Concret, cum s-a implementat noua conducere a Becleanului, când toate erau aiurea. Ce spuneţi?

Viorel Luca: Eu am stat la conducerea acestui comitet până pe data de 25 decembrie, când de la judeţ au venit din partea Comitetului provizoriu al FSN mai multe persoane, în frunte cu dl. Gheorghe Buta, actualul judecător la Înalta Curte de Casaţie de la Bucureşti, care a ales un comitet format din 5 membri, care să conducă activitatea oraşului, în frunte cu dl. Cotuţiu Cornel, cu privire la aprovizionarea cetăţenilor cu cele necesare şi strângerea de ajutoare pentru oraşele care aveau nevoie şi unde s-au produs evenimente tragice.

Rep.: Care au fost principalii artizani a celor petrecute la noi, în Beclean?

Viorel Luca: Pe data de 4 ianuarie 1990 a fost din nou o adunare generală populară, unde s-au prelucrat actele normative apărute de la Consiliul Provizoriu al FSN şi unde eu am fost ales primar, să conduc activitatea Primăriei până la alegerile libere care vor avea loc în vară.

Datorită faptului că nu au fost alegeri în acea vară şi nu m-am înscris nici în FSN, în data de 20 septembrie am fost schimbat din funcţie prin ordin al prefectului cu dl. Pop Liviu, profesor, care a condus oraşul până la alegerile din 1992 împreună cu bunul său prieten, juristul Mircea Cupşa, care avea calitatea de secretar, dl. Cornel Cotuţiu, fiind promovat la judeţ.

În anul 1992 am candidat ca independent, împreună cu alţi 7 candidaţi, ajungând în turul II cu dl. Caius Bulea, din partea PNŢCD, pe care l-am învins, fiind declarat primul primar al oraşului Beclean, ales liber şi democratic.

Rep.: Mulţumesc mult Viorel Luca, pentru relatările tale istorice şi de o valoare inestimabilă, dar şi pentru ziarele locale care au apărut în acea vreme. Amintesc aici „Ecoul Nou” al fostului cotidian „Ecoul” şi „Răsunetul” de azi, „Floare de colţ”, pe care l-am iniţiat eu, semnatarul acestor rânduri, dar şi „Aurora Transilvană”, pe care l-am editat începând cu anul 1991 până în anul 1994. O contribuţie modestă.