De 61 de ani

,,adună-ne Maică Preracurată iarăşi pe toţi la picioarele tale la Nicula, să-ţi privim cu mângâiere ochii milostivi care au mângâiat mulţimile fără număr care s-au perindat de-a lungul şirului anilor.” ( Iuliu Hossu)

Se împlinesc în 15 august a. c., 61 de ani de la ultimul pelerinaj greco-catolic la Mănăstirea Nicula .

De 61 de ani greco-catolicilor nu li se mai permite să-şi restaureze biserica ,,de zid” de la Nicula, ctitorită de către episcopii greco-catolici între 1875-1879. Acum ea se află în pericol de năruire. De fapt asta se şi doreşte.Va fi cea de a douasprezecea biserică greco-catolică dărâmată după 1990, în România europeană şi democratică.

Mănăstirea Nicula , simbolul greco-catolicismului ardelean, se află în posesia Bisericii Ortodoxe Române, ,,furată”, cum spunea părintele Alexandru Raţiu în lucrarea ,,Biserica furată” ( Editura ,,Argus”, Cluj-Napoca, 1990) , volum tipărit în SUA în 1979.

În loc să retrocedeze Mănăstirea Nicula, Biserica Ortodoxă Română construieşte aici, cum ar spune regretatul poet târgoviştean Mihail I. Vlad , ,,în draci”,un alt sediu mănăstiresc, deşi ea este revendicată de adevăratul propietar, Biserica Română Unită cu Roma.

În memoriile sale ,,Credinţa noastră este viaţa noastră” ( Editura ,,Viaţa Creştină”, 2003), Cardinalul Iuliu Hossu rememorează ultimul său pelerinaj la Nicula din 15 august 1948. Episcopul Iuliu Hossu a fost aştepta atunci la Nicula de o mare mulţime ,,până la vreo 50000 de credincioşi”, sub supravegherea a 200 de agenţi ai securităţii, receptivi la fiecare cuvânt al înaltului prelat.

Deşi ştia ceea ce se pregăteşte Bisericii sale, Iuliu Hossu i-a îndemnat pe credincioşi ,,să nu dea crezare zvonurilor că stăpânirea s-ar pregăti să se atingă de fiinţa Bisericii noastre”.

Comandantul garnizoanei de la Gherla, cel care îl însoţea în mod obişnuit pe Iuliu Hossu la Nicula, s-a scuzat că nu poate veni cu el ,,ca în toţi anii”, pretextând că mulţimea de la Nicula s-ar putea să ia cu asalt încisoarea din Gherla ,,care era plină de deţinuţi”. Canonicul Ioan Chertes, viitor arhiepiscop, i-a reamintit episcopului, că de data aceasta nu şi-a încheiat predica cu spusele lui obişnuite: ,,La anul când vom fi fericiţi să ne vedem aici, să aduceţi fiecare de mână şi alţi fraţi şi surori, iubiţi ai voştri, la izvorul milelor şi al mângâierilor de la Nicula, şi aşa, în sfântă îmbrăţişare sufletească să luăm mângâierea însetată”.

Episcopul Iuliu Hossu a aflat apoi ,,că sfânta Icoană a Maicii Domnului de la Nicula făcătoare de minuni” a fost ascunsă din cauza ,,vitregiei vremilor, până la înseninare, până la răsăritul Soarelui dreptăţii”.

Aflat cu domiciliul obligatoriu la mănăstirea Căldăruşani, episcopul Iuliu Hossu va retrăi cu puternice emoţii momentele pelerinajelor sale la Nicula, în fiecare august al claustrării sale, convins că binecuvântările sale vor ,,rodi” în sufletele ,,copiilor şi a copiilor voştri”.

,,Plec de la Nicula mângâiat peste măsură şi fericit sufleteşte. Domnul Isus s-a milostivit a ne dărui o minunată încununare a tuturor sfintelor pelerinaje la mănăstirea de la Nicula, care au mângâiat sufletul meu peste măsură, începând cu anul 1920 şi până în 1948 fără întrerupere”, notează în memoriile sale Episcopul Iuliu Hossu.

De 61 de ani la Mănăstirea Nicula numele martirului Iuliu Hossu a fost pus sub obroc. Cu toate acestea el va fi prezent la Nicula ,,sufleteşte”, atât în anii de închisoare, cât şi în timpul perioadei de domiciliu obligatoriu. Din înaltele ceruri spiritul lui veghează, îi întăreşte pe credincioşii bisericii sale în speranţa revenirii Mănăstirii Nicula în propietatea celor de drept.

Ultimul stareţ greco-catolic al acestei mănăstirii, Leon Man ( 1883-1958), originar din Căianu Mic, va fi arestat în toamna anului 1956, va fi închis la Gherla, unde va deceda în 28 martie 1958.

Am prezentat această secvenţă din memoriile Cardinalului Iuliu Hossu cu dorinţa cunoaşterii adevărului , mai ales pentru cei tineri.

.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]