Curvă ești tu presa mea sau o legendă despre cavaleri absenți

One shoot and glory!

Da, fato, când ne-am cunoscut, nu te întrețineai din multe și scurte partide de sex, pe bani de nimic, așa cum o faci acum, eh, atunci mai negociai, mai cereai, mai și dădeai cu pumnul în masă, asta chiar în fața mai șmecherilor vremii de început politic. Frumoasă și puțin curvă erai tu, presa mea!

Pe urmă, ceva mai pe urmă, atunci când, deși erai mare curvă, tu presă scrisă, făceai legea, ăia, politicienii au venit și au început să îți mănânce din palmă, mai un dolar, ei , Nașule, Nașule, mai o icră neagră, mai un cognac de calitate, și, uite așa ți-ai sacrificat virginitatea pe altarul politicii românești, cea care a început să te violeze din patru în patru ani, după care, te punea să îți coși himenul.

Și, totuși, fată dragă, curvă mică, totuși, mai puteam să mai scriem câte ceva, ceva corect în limba română, iar comenzile nu erau atît de dese, cheia marilor succese electorale. Apropo, te iubeam mult, dar, tu ai fugit veselă, clipind ștengărește în brațele celor celor cu bani, cu influență, lăsându-i în spate pe mai vechii tăi tovarăși de drum, după care i-ai părăsit definitiv.

Ce ai făcut tu?  Ai început să ți-o tragi cu cu găozari, cu tonți și păsăroi, sau cu maneliști și cu vrăjitoare, cu vedete făcute pe la televiziuni de doi lei și contracte de milioane de lei. Mai pe urmă, ai trecut prin așternuturile unor moguli fini sau mitocani, sau pe la comercianți și cântăreți, deveniți semizei peste noapte, de facto niște lipitori oportuniste care  cântă în strana oricărei biserici.

Nu am plecat niciodată în ultimii 22 de ani de lângă tine, de sub tine, deși, pâinea pe care o oferi e tot mai aspră, mai fără gust și mai puțină. Dar, nu despre pâine, vorbim acum, și niște firimituri sunt bune, vorbim despre cât de mare curvă ai devenit, despre cum m-ai învățat să trec peste toate, peste amarul gust al pâinii, peste apa transformată în oțet, peste faptul că în alcovurile tare zugrăvite în diferite culori, eu nu mai îmi găsesc locul. Sigur, am priceput că îți plac banii, nimic altceva, că ești o nimfomană, dar de aici ți se va trage pieirea, de la banii ce par să vină mulți, dar nu e așa, pentru că Ei te mint, așa cum și tu mă minți pe mine.

Îmi pare rău să ți-o spună unul ca mine, unul care te-a iubit atât de mult, ajuns acum la aproape 50 de ani,  cu toate durerile, neîmplinirile și frustrările lui, zău că îmi pare rău să ți-o spun: nu mai ești tânără deloc, te vopsești tot mai des și mai strident, te îmbraci cu rochii de paiete și vorbești ca o fătucă de pe centură.

Știi, știi ce urmează: reformarea, uitarea, atunci, atunci când nu vor mai avea nevoie de tine, de mine, de noi toți. Uite, un divorț amiabil, sigur și stabil, nu există, mi-ar plăcea să plecăm, fiecare, pe drumul lui, tu pe al tău și cu ai tăi, eu, cu ce mi-a mai rămas, dar sunt dependent de tine, de vocea ta, de toate cele ale tale.

Sunt sigur că urmează și divorțul, dar nu are rost să fim triști, când vei fi bătrână, singură și fără mulții tăi amanți, știi unde mă găsești. Eu știu să aștept, știu să iert și să cumpăr flori.

Vom vorbi la o cafea despre o legendă: legenda cavalerilor absenți.