Vasile Dâncu - 5 ani de veșnicie

Cântec la marginea lumii

Cristofor Columb
Ia-mă cu tine, Cristofor Columb,
străbunii mei
au fost legaţi de glie
şi nicio mare nu i-a legănat.
Opincile lor
aveau înfăţişare de caravelă,
dar navigau
numai prin lutul ogoarelor.
 
Eu sunt ascultător, te-oi urma
pe multe paralele şi meridiane.
Nu vei fi silit
să-mi legi piciorul de corabie.
 
Pentru tot ce voi face
pun numai o condiţie:
să-i tăinuim domnului Cortez
pământurile noi
ce le-om descoperi.
 
Destăinuire
V-aş spune cum luna
se leagănă pe valuri
dacă aş fi văzut vreodată
marea.
Cum gladiatorul
se bătea-n genunchi,
de-ar fi venit piraţii
să mă ia-n corăbii.
Cum ochii tăi
au lacrimi cristaline
vreodată dacă
mi-ai fi plâns pe umeri.
Aşa vă cânt coline,
mesteceni făclieri
şi mierle negre
fluierând în ramuri.   
   
Fixare
Fixat sînt pe veci pe-o culme de deal,
n-am zepelin, n-am aripi
doar bietul dor de ducă
îmi poartă gândul
prin multele cetăţi.
Mi-s drumurile scurte
şi se suprapun ca firele de aţă pe un ghem.
Nu ştiu nici una din marile minuni 
ce trebuiesc văzute
măcar odată-n viaţă,
nici jalea atâtor dezrădăcinaţi
dorind să-şi aşeze
numai pentru o clipă
tâmpla pe o glie
în satul lor natal.
 
Satul
Satul meu 
nicicând nu va pleca
în altă parte să-şi caute norocul
În jurul lui se învârte
şi se toceşte lumea.
Iată pe dealuri clăile de fân-
cuşme uriaşe de neînvinşi haiduci.
Aici mi-e patria
şi ale copilăriei
picioare desculţe
ce-au sângerat prin mirişti...
 
Tata şi Hemingway
Tatăl meu la douăzeci de ani
fără voia lui
a ajuns cătană la impăratul.
A fost in Galiţia şi în Italia.
A participat la bătălia de la Piave
unde a luat parte
şi Hemingway
despre a cărui existenţă 
nicciodată n-a ştiut nimic.
Amândoi şi-au luat 
adio de la arme.
Fiecare in alt fel dându-şi seama
ce inutil era
războiul lui Franz Josef.
 
Cântec
Și va veni uitarea
peste tot ce-am scris
ca o ploaie binefăcătoare.
Ori mic ori mare
tot așa va fi.
După ce va trece 
un mileniu
din alte surle
vor cânta poeții.
Noi am încercat
mereu să ne-adaptăm,
n-am jurat credință
numai lui Apollo.
Mai marii zilei
de multe ori ne-au pus
să înveșmântăm
ridicolul în cântec.
Cam toți ne-am supus,
moda era veche
de la cuneiforme
până la înscenarea
zborului în lună.
 
Cântec
Până la steaua
în care ochii tăi vor arde
și sufletul tău de pasăre bătută
va încerca
să calce depărtarea.
Totuna ar fi
de m-ai chema,
de-ai vrea să mă alungi.
Eu voi veni, voi veni
ca o inevitabilă planetă.
 
Balada încercării
Acest poem nu poate
fi înțeles decât de cei 
și cele trecuți de 
șaptezeci.
Și eu și tu
ne-am hotărât
să-l dezgropăm
pe cel care-a murit.
Credeam că precum Lazăr
poate va învia
și nu va fi degeaba
munca ta și-a mea.
Am săpat o zi
în satul înghețat,
cu răngi și târnăcoape,
dar de nimic n-am dat.
Ne-am trudit și-a doua,
din zori pân’ la înserare,
și ne-a fost rușine
de această încercare.
 

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5