Braţul lung al securităţii

Bănuiala mea de prin anii 1990-1991-1992, că fosta securitate comunistă, năpârlită între timp sub denumirea de SRI, îşi continua vechile practici şi că cei vizaţi în epoca ceauşistă a fi urmăriţi, se aflau încă în vizorul ei, s-a confirmat..

În volumul Doinei Cornea ,, Jurnal. Ultimele caiete”, fosta disidentă mărturiseşte că a fost urmărită de Securitate până în 1994. Telefoanele i-au fost ascultate până în acest an, 1994.

Într-o convorbire telefonică, după 1990, cu regretatul scriitor Octavian Paler, Doina Cornea mărturiseşte că deodată s-a auzit în cască un bruiaj şi Octavian Paler a întrebat: ,,Dar ce e asta, ce-o fi? Sunt urechile lui Măgureanu?”. În urma celor afirmate de Octavian Paler sunetul în receptor s-a mai limpezit. Aducându-şi aminte că trebuia să dea un telefon, Doina Cornea a ridicat receptorul şi a auzit la telefon replica anterioară a lui Octavian Paler: ,,Sunt urechile lui Măgureanu?”. Se asculta banda convorbirii dintre cei doi.

Prin 1991, tatăl meu, preotul Grigore Zăgrean , paroh la biserica ,,Buna Vestire” din Bistriţa, la un aşa-zis dialog ecumenic cu preoţii ortodocşi, la prefectura judeţului, a fost apostrofat de un cunoscut protopop ortodox din oraşul..., cam în felul acesta: ,,-Dumneata ar trebui să cam taci, fiindcă s-ar putea să dispari”. Redau aproximativ răspunsul tatălui meu : ,,-Dacă nu m-a omorât regimul comunist, o să mor fericit, că m-aţi omorât voi”. Ştia preaonoratul protopop pe ce se baza. Braţul lung al securităţii, care 42 de ani i-a ,,mângâiat” pe greco-catolicii interzişi, era cam acelaşi, iar colaborarea frăţească a acesteia cu reprezentanţii bisericii surori, se desfăşura în aceleaşi bune relaţii.

Când mă gândesc cât de naiv şi de încrezător eram în în schimbările pe care le prevedeam prin 1990, astăzi îmi vine să zic că am fost un zevzec. În realitate starea de lucruri s-a schimbat foarte puţin.

Deşi am scos de la CNSAS dosarul de securitate al tatălui meu, sunt ferm convins că el a fos ani buni urmărit de noua securitate a democraţiei româneşti. Oricum ,la perioada de supraveghere a tatălui meu de către securitatea comunistă, 1949- octombrie 1989, ar mai trebui să adaug câţiva ani .