Biserica Greco-Catolică „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” la început de an

Anul Nou este pentru toate comunităţile, cu orice specific, ocazie de a-şi face un bilanţ al activităţilor – cu realizări şi nereuşite.
Biserica Greco-Catolică de Peste Podul Budacului, având hramul „Arhanghelii Mihail şi Gavril” este o comunitate cu oameni inimoşi şi plini de credinţă, care sub îndrumarea părintelui protopop Ioan Ţolca, s-a învrednicit într-o serie de realizări făcute întru slăvirea lui Dumnezeu.
Părintele ne-a vizitat casele, le-a binecuvântat şi stropit cu aghiazmă pentru descătuşarea sufletelor şi întărirea credinţei, dar ne-a lăsat şi câte un plic, conţinând trecerea în revistă a activităţii desfăşurate în perioada de când ne păstoreşte cu aleasă înţelepciune, cu credinţă fierbinte şi cu multe strădanii întru împlinirea poruncilor sfinte.
Alături de un grup de oameni inimoşi, în cei 15 ani de păstorire a Bisericii Greco-Catolice sus-amintite, aceasta a renăscut precum pasărea Phoenix, din propria-i cenuşă.
S-a realizat întâi clădirea Sfintei Biserici şi a casei parohiale, unde locuieşte preotul, care trebuie să fie mereu în mijlocul credincioşilor. Mai apoi numărul celor reveniţi la această biserică sporindu-se, s-a mărit spaţiul de rugăciune prin adăugirea Pridvorului.
În decursul anilor, prin donaţia unor credincioşi cu dare de mână s-au realizat în curtea bisericii întâi o Cruce, a cărei lumini se văd noaptea până departe, apoi Grota cu Sfânta Fecioară.
Cantina socială, care funcţionează prin Asociaţia Vera Caritas aparţinând tot bisericii noastre, asigură hrana zilnică a unor oameni nevoiaşi şi care nu mai au pe nimeni întru ajutor. Acolo există şi un număr restrâns de dormitoare pentru cazare.
Între timp s-a mai realizat izolarea exterioară a zidului bisericii, care a adus mărirea gradului de confort – vara răcoare şi iarna căldură – necesare desfăşurării în condiţii normale a activităţii de rit. Biserica a fost zugrăvită în exterior, cu ajutorul unei mici contribuţii din partea Primăriei şi întregită prin donaţiile făcute de credincioşi. Recent prin contribuţia unei familii mai înstărite, biserica noastră s-a îmbogăţit cu două clopote care vor chema cu evlavie pe credincioşi la rugăciune.
La donaţiile acestor oameni silitori întru credinţă se adaugă mereu cele făcute săptămână de săptămână de către oameni mai modeşti, dar care, precum bănuţul văduvei din pilda Domnului nostru Isus Cristos, nu sunt mai puţin primite. O vorbă din bătrâni ne spune că… „picătură cu picătură face lacul mare”. Dar realizările mai sus amintite şi încă altele pe care din lipsă de spaţiu publicitar nu le pot numi, au costat mult mai mult, biserica datorând executanţilor suma de 9500 lei, bani care urmează să fie achitaţi în viitor.
Biserica Greco-Catolică Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril este o comunitate non profit, adică nu produce bunuri materiale, activitatea ei rezumându-se la satisfacerea unor nevoi spirituale ale enoriaşilor. Ea este însă o comunitate de credinţă, care adună pe credincioşi şi-i uneşte, educându-i în spiritul credinţei, al îndatoririlor faţă de Dumnezeu şi de ţară, care este Patria noastră.
Citind istoria patriei, dar şi din experienţa părinţilor noştri, aflăm că biserica a fost singura comunitate durabilă în timp, care a organizat şi unit pe români sub steagul tricolor, partidele politice fiind unităţi vremelnice.
În timpul serviciului divin, vocea blândă, dar dominată de dragoste pentru Dumnezeu a părintelui Ţolca, adună în rugăciune corul vocilor credincioşilor participanţi la slujbă, pe care părintele îi îndeamnă să-şi lase grijile lumeşti la uşa bisericii şi să se unească pentru două ore în comunitate cu Dumnezeu. Aici şi atunci, se simte acut prezenţa Atotputernicului în mijlocul comunităţii, ca un dar şi o bucurie.
Alături de bucuria de a avea în ajutor oameni aleşi şi sprijinitori – părintele ne spune mereu că… „fără sprijinul dumneavoastră eu nu pot face nimic” – părintele mai are şi o durere în suflet, aceea că sunt unii creştini care se declară greco-catolici în acte, dar care nu frecventează biserica şi nici nu sunt cunoscuţi de preot…
Biserica noastră fiind o comunitate de oameni, are şi cheltuieli, adică nevoi materiale, dar a înţeles întotdeauna că sunt şi oameni nevoiaşi care trebuie ajutaţi, de aceea, sensibilizând pe unii oameni cu situaţii materiale mai bune a înfiinţat cantina socială.
Ieşim din biserică întotdeauna reînnoiţi sufleteşte şi cu mai mare dragoste faţă de aproapele nostru şi de Dumnezeu.
Credinţa în Dumnezeu întăreşte sufletele oamenilor în momente grele, când toate ajutoarele ne părăsesc. Ea este un dar unic al omului, vieţuitoarea supremă în natură, care are o conştiinţă şi voinţă liberă.
La începutul Anului Nou să ne dorim unire în credinţă, nădejde de mai bine şi multă speranţă. Părintelui curaj şi optimism. La mulţi ani!