În vizită la bunici

Un grup de elevi din clasele I-IV, ai Şcolii „Vasile Bob Fabian” Rusu Bârgăului şi-au încheiat vacanţa de la începutul lunii noiembrie, din acest an şcolar, cu o vizită pe care au făcut-o la bunicii şi străbunicii de la Sanatoriul din Susenii Bârgăului, unde au decis să-şi petreacă anii bătrâneţii. La o sugestie adresată copiilor şi părinţilor despre această acţiune, toţi au fost de acord.

După frumosul obicei, copiii n-au mers cu mâna goală ci au dus flori şi buchete de versuri, de cântece dedicate sfârşitului de toamnă, dar mai ales versuri pentru părinţi şi bunici din poezia lui M. Eminescu – „Rugăciunea unei mame”; G. Coşbuc – „Zile de toamnă”, „A venit un lup din crâng”; Şt. O. Iosif – „Bunica”; versuri din Sf. Ioan Iacob de la Hozeva etc.

Toţi elevii, îmbrăcaţi frumos, (doi purtau costume ţărăneşti – Florina, clasa II; Marian, clasa I), i-au aşteptat pe bunici în holul mare, unde am asistat, mai întâi, la o întâlnire emoţionantă, ce se putea citi pe feţele şi-n ochii consătenilor aflaţi acolo, dar şi uimirea din ochii copiilor.

Ne-am prezentat celorlalţi vieţuitori de aici, iar apoi, elevii, cu optimismul şi energia copilărească, s-au întrecut recitând cât mai frumos, deşi nu s-a făcut nicio repetiţie ci cu o privire li se comunica ordinea. Fiecare elev a fost aplaudat. Urmărindu-i discret pe bunici se putea vedea cum feţele li se luminau, se înveseleau, iar unii, cu lacrimi, spuneau: „cândva am fost şi noi aşa”…

Contrastul celor două vârste aflate faţă-n faţă, dar la poli opuşi ai vieţii, au scos în evidenţă drumul lung şi anevoios pe care aceşti vieţuitori l-au parcurs din copilărie şi până la intrarea pe poarta acestui aşezământ…

În final, copiii au oferit flori, ca simbol al toamnei şi în semn de respect, iar bunicii le-au primit cu mâinile tremurânde…

Împreună cu mămicile Lenuţa şi Sorina, care ne-au asigurat transportul, am oferit dulciuri şi mere, iar Adina, elevă în clasa a III-a, a dus o plasă de mere pentru vecina sa, lelea Gica, pe care le aştepta.

Motivând scopul vizitei se poate spune că a fost un câştig reciproc.

Pentru elevi vizita a fost o lecţie practică de morală civică şi creştinească, astfel cultivându-le sentimentul de respect faţă de vârstnici, vizitându-i pe cei în suferinţă, oferindu-le o floare, un dar, un zâmbet…

Vizita însăşi a fost un dar din partea copiilor, pentru consătenii lor, mai ales, dar şi pentru ceilalţi.

Pentru vieţuitorii de aici, copiii le-au adus o rază de lumină, un zâmbet şi, pentru o clipă au înnodat un fir rupt de lumea de care s-au desprins.

Dialogul cu copiii alină pentru moment suferinţa, dorul de casă – prezenţa lor ne poartă într-o lume mai curată, mai bună, mai nevinovată… mai aproape de Dumnezeu.

Ne-am despărţit veseli şi mulţumiţi că ne-am îndeplinit o datorie…

Prof. Rafila Mureşan