Visul din vis

Poetul Nicolae Jinga propune, prin volumul „Retorica Nigra”, apărut la Editura Brumar, în seria „Poeţi români contemporani”, întâlnirea cu lumea care stă să aducă în faţa privitorilor zbaterile sufletului: „La cer pe raza jucăuşă/ atât ţi-ngăduit să duci/ cât duce vrabia în guşă/ mirida zorilor năuci”. Poezia este ca un semn care radiografiază stările poetului-preot care profesează în oraşul Orşova: „dacă vor cere semne/ să nu le dai, îţi spun/ în şapte vieţi de om nu poţi să aduni/ preţul răscumpărării pentru ele”.
O poezie în care se vede suferinţa fiului pământean care doreşte apropierea de Tatăl Ceresc: „tu pe vrăşmaşii mei/ îi ştii prea bine/ le-au otrăvit săgeata/ le-ai potrivit-o-n arc/…/ mie îmi dai putere/ să sufăr şi să iert/ bine între nori şi lotuşi/ şi nu prea bine, totuşi/ să nu mă fi născut”.
Cuvintele din poezii descoperă visul din vis: „cerul de ieri avea un gri metalic/ şi semăna cu faţa unui om/ lung, măcinat şi istovit/ de gânduri/ iar soarele ardea necruţător”.
Nicolae Jinga aduce lumina de dincolo de întuneric: „e miezul nopţii/ încă-i/ miezul nopţii şi cântecul/ întârzie să vină”. Ca o blândă revărsare şi o trecere de îngeri prin casa poeziei, viaţa este făcută din rugăciuni: „tu, nobile Domine, ştii/ că naşterea-i tabula rasa/ şi frigul astupă crevasa/ fiinţei”. Cuvântul cuvântător prinde lumină pe calea mântuirii: „sub măslini/ e atâta pace/ şi noi pulbere ne-om face/ vom sui la cer/ uşure/ vânturi şi aburi/ de pădure” sau „un Dumnezeu/ un soare/ un prelung/ ca de ponton/ la care încerc/ să ajung”. Cuvântul transmite poetului mesaje cifrate care mai apoi sunt prelucrate în atelierul de creaţie pentru a ne da o poezie din care iese la suprafaţă căldura fiecărei zile petrecută pentru salvarea vieţii.
Nicolae Jinga radiografiază, în acest volum, o viaţă în care misterul prinde putere prin accentuarea rugăciunii.