Valeria Peter Predescu, privighetoarea năsăudenilor, cântă pentru îngeri

Vă rog să mă credeţi că este unul dintre cele mai grele articole din viaţa mea. Scriu cu lacrimi înzecite la fiecare cuvânt. Sunt OAMENI MARI care mi-au întins o mână şi m-au lăsat să stau la umbra lor în momentul în care am început acest drum al presei. Sunt stele printre noi, care ne înfrumuseţează viaţa fără ca noi să ne dăm seama de harul divin, de frumuseţea chipului, de mărinimia sufletului lor. Nu ştiu cum să le spun cititorilor noştri dragi că domniţa în straie populare, care a coborât de pe Valea Dragostei din Telciu şi a dus cântecele ei pe vadurile repezi ale Sălăuţei, în Someş şi mai apoi în ţară şi lume, a încetat din viaţă. Echipajul de pe ambulanţa sosită la faţa locului, în urma unui telefon primit de la soţ, a incercat să o resusciteze timp de 40 de minute, fără niciun rezultat. La 62 de ani, Valeria Peter Predescu s-a stins din viaţă din cauza unui stop cardiac. La fel s-a întâmplat şi cu baronul Alexandru Misiuga sau cu Ioan Dolănescu, inima oamenilor mari slăbeşte prin dăruirea ei către noi. Cine nu o cunoştea pe Valeria Peter Predescu, un monument viu al culturii româneşti? Valeria Peter Predescu a avut peste 35 de ani dedicaţi cântecului popular autentic, numele ei intrând în istoria culturii naţionale ca cel mai autentic şi valoros interpret de muzică populară românească din zona Năsăud. Era simbolul şi mândria locuitorilor din acest colţ de ţară românească, fiecare considerând-o pe Valeria Peter Predescu parte a familiei sale, neam de-al său şi de aceea ea era Valeria noastră pentru că în cântecele ei se regăseşte sufletul ţăranului român de pe Someş şi Sălăuţa cu necazurile şi bucuriile sale, dar şi cu acel optimism atât de tonic că Dumnezeu ne-a lăsat pe acest mirific pământ să facem cinste poporului român. A debutat în 1972 la Radio Cluj, fiind descoperită de redactorul Dumitru Vârtic. În 1974 ajunge şi la Radio Bucureşti, unde participă la emisiunea tinerei redactor, Mărioara Murărescu, care îi va călăuzi paşii de-a lungul întregii cariere, Valeria fiind o prezenţă constantă în emisiunea “Tezaur folcloric” de la televiziunea naţională. Că a fost o luptătoare pentru autentic, se vede şi prin cele trei cărţi publicate, care adună nestemate ale ţăranului năsăudean, dar şi prin cele 60 de albume înregistrate la cele mai mari case de discuri. Pentru meritele deosebite aduse folclorului, Valeria este cetăţean de onoare al comunei natale Telciu, dar şi al comunei Leşu, al municipiilor Bucureşti şi Bistriţa şi a oraşului Năsăud. A coordonat cu mare dragoste pe mlădiţele folclorului din judeţ, adunate în grupul “Mioriţa”. A fost membră a Academiei Artelor Tradiţionale de la Sibiu şi deţinătoarea a premiului “Ethnos” pentru promovarea culturii autentice. Să vorbeşti despre Valeria Peter Predescu este un lucru dificil, după cum dificil este să încerci să vorbeşti despre “hodina vântului şi tihna apelor”, despre boaba de rouă ce irizează firul plăpând al ierbii în primăvară sau despre mirajul vieţii. Pentru că glasul ei ne aducea aminte de istoria noastră scrisă în hrisoave şi balade, de geamătul surd al bocetelor, de legănarea doinei de dor şi de cătănie, de primul gângurit al pruncului înfăşăţel, de timpul eroic din legende, de biciul şfichiuitor al strigăturii. Căci în bogata şi strălucita sa activitate artistică, s-a dovedit a fi un valoros sol al cântecului năsăudean pe scenele ţării, ale Europei şi ale lumii.

Valeria Peter Predescu s-a născut într-o zi de toamnă târzie, pe 24 octombrie 1947, în comuna Telciu, pe Valea lui Stan, sau pe Valea Dragostei, cum îi spun unii, într-o familie de ţărani români Leonora şi Ioan Peter. Tatăl Valeriei şi-ar fi dorit să-i ducă mai departe meseria şi numele. A avut o fată, care însă i-a purtat cu mândrie numele peste mări şi ţări. În colecţia perso¬nală, interpreta are 50 de costume naţionale. Multe dintre ele sînt cusute chiar de ea, deoarece a moştenit darul acesta de la bunicile ei care erau mari cusătorese. Valeria povesteşte cu drag despre bunicile ei: “Când era tânără şi mergea la cîmp cu merindea, tîna Saveta străbătea Valea lui Pătru călare pe cal, cu năframa legată înapoi şi cânta de răsuna valea... Tâna asta era o foarte mare cusătoreasă cu mărgele.” Venită din Salva în Telciu, şi-a găsit o rivală în ale cusutului, pe cealaltă bunică a interpretei, Floarea. Şi bărbaţii din familie au avut talent, fiind meşteri iscusiţi. Petărenii se mândresc că au ridicat mai mult de jumătate din casele telcenilor.

După terminarea şcolii din Telciu, Valeria ar fi vrut să meargă mai departe, să se facă dăscăliţă. Greutăţile vieţii i-au purtat însă paşii spre Şcoala de meserii din Turda, cu profil de menaj şi croitorie. Avea 15 ani când l-a cunoscut pe Adrian, un tânăr frumos, impiegat la Gara din Telciu, care s-a îndră¬gostit de cum a văzut-o. Cei doi n-au stat prea mult pe gânduri şi Valeria nu împlinise 16 ani cînd a devenit nevastă. Şi a mai făcut şi doi băieţi mândri, Mihail Adrian, care joacă azi rugby la Mazamet (Franţa), şi Valeriu Nicolae. După ce şi-a terminat liceul, Valeria a făcut doi ani cursuri de specializare, în cadrul Ministerului învăţământului, la Bucureşti, după care a revenit în Telciu, ca profesoară. “Aşa au mai trecut patru ani din viaţa mea, fără să mă afirm”.

A început să cânte printr-o întâmplare. “Eram obligate toate cadrele didactice să cântăm la cor... în ultimii ani de şcoală, învăţasem tot mai multe cântece. Seara, când soţul meu era la serviciu, hrăneam, culcam şi copiii, apoi, după ce adormea şi tata, deschideam toate ferestrele casei şi, aşa cum stăteam în pat, cu mâinile sub cap, cîntăm de răsuna toată Valea lui Stan.”

Aflându-se la Telciu, în 1972, folcloristul năsăudean Dumitru Vîrtic, redactor la “Radio Cluj”, a auzit-o cântând pe Valeria Peter Predescu. Aşa a ajuns să colaboreze cu Orchestra “Bistriţa”. A fost înregistrată de folclorist pe un magnetofon. “Nu vă pot spune cât de emoţionată eram de vocea mea! Nu-mi venea să cred că eram eu aceea care cânta, nu-mi recunoşteam vocea.”

In memoriam vă prezentăm un interviu realizat în urmă cu ceva timp pentru cotidianul Răsunetul, cel care i-a prezentat activitatea de-a lungul timpului, preluat apoi de Revista iulustrată:

– Stimată doamnă Valeria Peter-Predescu, deşi a fost o vară caniculară, dvs. nu aţi avut concediu. Să punctăm pentru cititorii noştri câteva din manifestările importante la care aţi participat.

– Într-adevăr, aproape ca toate concediile mele şi acesta a fost unul lucrativ, plin de concerte, de acţiuni folclorice importante. După o perioadă de repetiţii şi de pregătire cu Ansamblul “Cununa” din Maieru, am fost invitaţi la Festivalul Naţional de Folclor de la Mamaia, un festival prestigios, care anul acesta a cunoscut o mare ascensiune. Se cuvin cuvinte de laudă doamnei Marioara Murărescu, cunoscut realizator la TVR, Consiliului Judeţean Constanţa şi organizatorilor de pe plan local, de acolo, de pe litoral. Formaţiile au fost invitate pentru concursul “Obiceiuri uitate”. Şi într-adevăr, majoritatea obiceiurilor sunt uitate, pentru că nu se mai face nici cununa grâului, nici ieşitul fetei la joc, nici şezătoarea. Deşi, noi le mai aducem în scenă şi încercăm să le fixăm în memoria publicului şi mai ales în memoria tineretului. Ei trebuie să ştie de datini, de obiceiuri, de lucrurile frumoase care s-au întâmplat în lumea satului. Ansamblul a fost pregătit de învăţătoarea Geta Tudoran Botcă. Din partea autorităţilor locale a fost prezent domnul viceprimar loan Andronesi şi directoarea Căminului Cultural, Aneta Raţiu. Îi felicit pe măiereni şi sunt bucuroasă pentru prestaţia realizată. Nu a fost puţin lucru premiul III între 10 formaţii din ţară, majoritatea aparţinând caselor de cultură. Iată că un ansamblu întinerit de cămin cultural a reuşit această performaţă. Se vede treaba că unde este interes pentru cultură sunt şi realizări. Noi am participat şi cu sprijinul Primăriei Maieru şi este bine când primăriile se implică în susţinerea formaţiilor locale.

– Cu dumneavoastră a fost şi o tânără speranţă din Şieu.

– Da, Alexandra Zbâncă. Ea a participat cu alţi copii talentaţi din ţară, făcând o frumoasă impresie la public. Acompaniamentul a fost asigurat de Orchestra Ansamblului “Rapsozii Botoşanilor”, dirijată de maestrul Ioan Cobâlă.

– Ce simte Valeria Peter-Predescu când vede aprecierea adusă de publicul din ţară copiilor pe care îi pregăteşte?

– Sunt foarte bucuroasă de copiii care au apucat calea cântecului popular. Ne punem nădejdea în ei şi sigur că, poate nu toţi, vor cânta mai târziu. Dar este bine că în acest moment cântă româneşte şi se îmbracă cu portul nostru românesc. Ei vin în contact cu artişti cunoscuţi din ţară şi cu formaţii reprezentative, iată, copiii de la Telciu au fost acompaniaţi de orchestra Porolisum, dirijor Grigore Grigoruţ. Toţi aceşti copii sunt laureaţi ai concursului “Zestrea satului”, concurs iniţiat de instituţia în care lucrez, respectiv Centrul Judeţean pentru Cultură Popu¬lară. Aşa că ei au confirmat premiul obţinut în competiţia locală. Şi la Samus – Dej, a fost o ediţie bună. A fost un spectacol foarte bine pus la punct şi mult public. Nu vreau să uit, şi intenţionat am lăsat la urmă, Zilele Municipiului Bistriţa, unde am participat şi eu alături de colegi. Filmările TVR Internaţional făcute de realizatoarea Elise Stan ne-au dus faima judeţului şi iniţiativelor în toată lumea.

– Ultima manifestare importantă a fost la Leşu.

– Am fost la Rapsodia trişcaşilor, unde am şi cântat, dar am şi muncit, în calitate de referent, îmi aduc şi eu contibuţia, modestă, dar îmi place să lucrez. Atât cât mai pot şi eu, ca om şi ca artist, încerc să ţin pasul şi să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru reuşita unei acţiuni.

– Ce reprezintă pentru dumneavoastră “Cununa”?

– Cununa din Maieru reprezintă pentru mine, în plan sentimental, foarte mult. Eu m-am legat de măiereni în anul 1978, când membrii Ansamblului “Cununa” au reuşit o performanţă extraordinară în Festivalul Internaţional de folclor de la Zakopane din Polonia, în 1978. Atunci am luat premiul I la categoria cea mai disputată – cea mai valoroasă, cea mai autentică formaţie. Acest lucru a însemnat foarte mult pentru Maieru, pe de o parte, dar şi pentru ţara noastră. În anul următor am participat alături de Ansamblul “Păuniţa” din Sângeorz-Băi în Emiratele Arabe Unite, unde am prezentat cântec şi joc românesc, dar şi bucătărie tradiţională. La bucatele noastre s-a făcut coadă, acolo, în Emiratele Arabe. Toţi oamenii aceia plini de bani şi de averi au fost încântaţi să mănânce din bucatele gătite de doi bucătari de-ai noştri: sarmale cu mămăliguţă, friptură de miel, mititei, cârnăciori. În 1980, şi zece ani mai târziu, am fost prezentă împreună cu măierenii la Festivalul Naţional de Folclor de la Gannat din Franţa. De atunci, Maieru este înfrăţit cu Gannat. Au şi venit imediat după Revoluţie cu importante ajutoare la Maieru.

– De ce credeţi că Valeria Peter-Predescu are succes, peste tot în ţară şi în lume, aducând în jurul ei optimismul şi buna dispoziţie?

– Nu aş găsi o explicaţie. Eu cânt cu bucurie. Nu cânt să mă aflu în treabă. Şi faptul că am realizat un punct important la Mamaia n-a fost numai succesul Valeriei Peter-Predescu. Cred că a fost succesul cântecului năsăudean, pe care îl cânt şi îl port în suflet. M-am bucurat şi de un acompaniament profesionist prin orchestra “Rapsozii Botoşanilor”. Publicul a fost unul de excepţie, un public din toate zonele ţării. Dacă m-au primit cu dragoste însemnă că folclorul năsăudean şi-a găsit, printr-o slujitoare ca mine, un loc aparte în rândul publicului. Am fost şi sunt şi în formă vocală foarte bună.

– Pe lângă apariţiile radio-tv, nici presa scrisă nu v-a neglijat. Sunt remarcabile interviurile din “Bucătăria pentru toţi” şi “Formula AS”.

– Am avut o surpriză plăcută când m-au sunat cei de la redacţia revistei de bucate. Aici am vorbit despre bucătăria năsăudeană şi în special despre cea telceană, pentru că eu am spus acolo numai despre bucatele excepţionale pe care le făcea scumpa mea mamă, pe care le fac telcencele mele. Le prepar şi eu şi le mănânc cu plăcere, pentru că eu sunt şi un om pofticios. Mă bucur că în paginile unei reviste de prestigiu am vorbit şi eu despre ceea ce se găteşte la noi. Poate mulţi dintre cititori se vor încumeta să prepare astfel de bucate şi de dulce şi de post, pentru că sunt uşor de gătit şi sunt sănătoase.

– Fiind plecată în turnee mult timp, ce este casa pentru Valeria?

– Am avut norocul şi înţelepciunea să lupt foarte mult pentru familia mea şi pentru liniştea casei mele. Nu întotdeauna am reuşit să îmi asigur foarte multă linişte sau foarte mult confort. Dar sunt împăcată la gândul că am luptat foarte mult pentru casa mea, pentru familia mea, pentru copiii mei. Cel mai bine mă simt acasă lucrând în grădină. Iată, anul acesta am realizat o producţie extraordinară de roşii. Nu este meritul meu, cât al soţului, care lucrează foarte mult în grădină. Se pare că este şi bun la mână, pentru că îi ies lucrurile. Ţinem păsări, avem galiţe pe lângă casă, ca tot ţăranul. Eu mă simt ţărancă în tot traiul meu şi în tot ce fac. Am o cameră cu interior ţărănesc, cu blide roată prin casă, cu cingeauă, cu procuţă, cu cearceaf cu cipcă lată făcute de regretata mea mamă. Altele le am de la mătuşa mea Aristina, pe care am îngrijit-o. Am şi lucruri cusute de mine sau de finele mele. Mă simt bine aici, în casa cu iz ţărănesc. Am multe flori şi la noi în curte găseşti şi pisici, şi căţel, şi un porc, şi găini. Nu pot trăi altfel, pentru că aşa am copilărit şi aşa am trăit mulţi ani la rând, cu excepţia anilor petrecuţi în bloc când, mergând la Telciu, nu mai puteam de bucurie să văd în ograda părintească galiţele noastre, cele care însoţesc traiul omului simplu de la ţară.

– Pe Valea lui Stan, la casa părintească, există o “fântână cu apă rece şi bună”?

– Tata, fie iertat, a făcut multe case din Telciu, pentru că a fost vestit constructor de case şi fecior de meşter în case. Tânul meu, Ilie Peter, originar din Săcelu Maramureşului, a fost meşter lemnar. Făcea casele din lemn. Numai în ceptare îmbinate, fără cui, cu uşă care se închide cu răzor, cu cheie potrivită pe semne. Tata a moştenit meseria şi a lucrat la case şi dulgherie, şi tâmplărie. Casa din Valea lui Stan din Telciu e construită de tata. Mi-a făcut o fântână la care a muncit foarte mult. A găsit foarte greu izvorul de apă şi a trebuit să sape adânc, să o zidească. Aproape singur, cu piatră de râu. Când a terminat, a fost fericit şi m-a întrebat şi pe mine dacă mi-i dragă fântâna. Apa este extraordinară. Mulţi dintre vecini duc apă de acolo. Şi chiar dacă acum uşa la casă este închisă, portiţa este mereu deschisă pentru ca vecinii să poată intra. Şi eu când mă duc acasă îmi aduc apă în sticle de acolo. I-am zis: “Dumneata mi-ai făcut o fântână, lasă că şi eu ţi-oi face o cântare”. Dar, câtă vreme a trăit tata, nu am putut decât să spun primele versuri şi i-am cântat şi a fost foarte fericit, avea ochii plini de lacrimi. Dar nu ştiam ce să zic mai departe. După ce tata s-a dus, mi s-au aşezat încet versurile acestei doine. Mi-am adus aminte mai multe melodii, am găsit una potrivită, am consultat şi culegeri de folclor şi tot materialul pe care l-am adunat de-a lungul anilor şi am pus şi versurile. Aşa a ieşit povestea unei fântâni şi a unor părinţi care au plecat de lângă mine. De fapt, este o poveste a majorităţii părinţilor buni, care nu mai sunt pe acest pământ.

…………………………………………………………………………….

Ne-au contactat, cu lacrimile încremenite pe obraz, prieteni de-o viaţă, colegi de scenă: Nicolaie Furdui Iancu, Angelica Stoican, Nicoleta Voica, Sofia Vicoveanca, Viorica Flintaşu, Mariana Anghel, Mariana Deac, Ionuţ Fulea, Dinu Iancu Sălăjanu, Mia Dan, Ana Strâmturean, Liliana Laichici, Adrian Stanca, Veta Biriş, Dorina Oprea, Leontina Pop, Mărioara Precup, Sava Negrean Brudaşcu, Matilda Pascal Cojocăriţa, Ştefan Cigu, Nicolaie Mureşan, Maria Butaciu, Alexandru Pugna, Petre Petruse, Cornelia Ardelean Archiudean, Domnica Dologa, realizatori de marcă ai ţării; Marioara Murărescu, Elise Stan, Gruia Stoia, Angele Marinescu, Ileana Vieru, Simona Patraulea, Florentina Satmari, Niculina Merceanu, Ion Filip, toţi aducând un ultim omagiu pentru privighetoarea Ardealului.

În nopţi cu stele, la fereastra sufletului nostru va răsuna vocea inconfundabilă a celei pe care, poate, n-am ştiut s-o preţuim atât cât trebuia: Valeria Peter Predescu. Noi oamenii simpli, cei care iubesc muzica şi ţăranul român, v-am iubit din tot sufletul nostru stimată DOAMNĂ VALERIA PETER PREDESCU. Cu inimile cernite de durere vom fi alături de dumneavoastră pe drumul spre veşnicie, pavând cărarea cu lacrimi de durere. Aşi fost şi veţi rămâne artistul drag al bistriţenilor, vocea care va răsuna peste timp prin arhivele de folclor şi sutele de imprimări. Nu ne luăm adio. Ne vom mai întâlni. Măcar cu cântecul dumneavoastră, dacă nu şi cu vorba bună, pe care o aveaţi de câte ori ne vedeam. Când ne va fi dor de dumneavoastră vom asculta o doină sau o priceasnă şi dorul se va stâmpăra. Dumnezeu să aibă grijă de sufletul plin de dragoste al Valeriei Peter Predescu, care până în ultima clipă a strălucit pentru noi.

Comunicat

din partea familiei Predescu şi a Centrului Judeţean pentru Cultură

Corpul neînsufleţit al artistei Valeria Peter Predescu va fi depus marţi, 28 aprilie 2009, în jurul orei 14.00 la Casa Municipală de Cultură „George Coşbuc” Bistriţa.

Înmormântarea va avea loc joi, 30 aprilie 2009, orele 14.00 la Biserica ortodoxă din Telciu.

† La aflarea veştii dispariţiei premature şi tragice a marii artiste VALERIA PETER PREDESCU, doresc să-mi exprim sincerele sentimente de regret şi compasiune pentru familia îndurerată.Prin moartea celei care a fost o incontestabilă valoare a folclorului nostru, cultura pierde enorm. Este o zi de doliu pentru cetăţenii judeţului Bistriţa-Năsăud. Fie ca lumina pe care ne-a adus-o prin cântecul ei să dăinuiască mereu.

DUMNEZEU S-O ODIHNEASCĂ IN PACE!

Preşedintele Consiliului Judeţean

Bistriţa-Năsăud,

Liviu Mihai Rusu

† VALERIA PETER PREDESCU, a fost una dintre cele mai apreciate interprete de muzică populară, a iubit şi a promovat folclorul autentic al zonei noastre, a făcut cunoscut numele Bistriţei mult dincolo de graniţele ţării.Plină de viaţă şi cu o energie de invidiat Valeria Peter Predescu s-a stins din viaţă în plină putere creatore, într-un moment al vieţii în care cu siguranţă mai avea multe de spus pe tărâm artistic. A trecut în nefiinţă una dintre cele mai importante artiste pe care le-a avut plaiul Bistriţei şi al Năsăudului, rapsod al cântului popular, om de cultură, cetăţean de onoare al municipiului Bistriţa.

Chiar dacă plecarea Valeriei Peter Predescu lasă un gol ce cu greu va fi umplut, ea va rămâne mereu în sufletul şi inima noastră prin tot ceea ce a făcut.

Sincere condoleanţe familiei îndurerate.

Primarul municipiului Bistriţa

Ovidiu Teodor Creţu

† Aflat la peste 4000 de kilometri depărtare, Petre Petruse transmite un ultim omagiu fostei sale colege întru cântec popular. Vestea morţii subite a doamnei VALERIA PETER PREDESCU a ajuns şi în Spania, acolo unde cântăreţul de muzică populară Petre Petruse se află în prezent în turneu împreună cu membrii Centrului Cultural Municipal Bistriţa. Distanţa de peste 4000 de kilometri nu l-a impiedicat însă pe colegul de generaţie al Doamnei cântecului bistriţean să fie solidar cu familia şi să transmită sincere condoleanţe acesteia, dar şi regretul său pentru o mare pierdere a scenei ardeleneşti şi româneşti.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

Familia Petre Petruse

† Acum, când cerul se deschide pentru a primi în împărăţia sfinţilor sufletul marii noastre artiste VALERIA PETER PREDESCU, noi, cei care am fost de-a lungul anilor cei care v-am adus-o prin intermediul ziarului în casele d-voastră, aducem un pios omagiu având convingerea că numele ei va rămâne în cartea scrisă a folclorului românesc. Distinsa doamnă va fi, peste ani şi ani, un reper pentru cei care se vor apleca asupra folclorului autentic, iar arhiva cotidianului “Răsunetul”, un document peste generaţii despre activitatea bogată a unui om ales între oameni: Valeria Peter Predescu. În numele miilor de cititori aducem un ultim omagiu distinsei doamne a cântului românesc, mulţumindu-i pentru anii care şi i-a dedicat pentru noi.

Cotidianul “Răsunetul”

S-a mai stins o stea. Folclorul românesc este din nou în doliu. Marea Doamnă a cântecului năsăudean s-a stins mult prea devreme.

Aşa cum atunci când spui Nadia spui România, tot aşa când spui Valeria Peter Predescu spui Bistriţa – Năsăud. Nimic, şi poate niciunul dintre artiştii contemporani n-au făcut atât de cunoscut judeţul nostru precum a făcut-o Valeria.

O artistă deplină, o mamă extraordinară, o luptătoare care şi-a croit drumul de una singură clădind cărămidă peste cărămidă pentru promovarea cântecului din Bistriţa-Năsăud.

Valeria mai avea multe de spus în folclorul românesc şi internaţional. A plecat dintre noi alăturându-se lui Dolănescu şi altor mari artişti universali. A fost chemată la ceruri. Vocea ei superbă va rămâne însă veşnic în sufletele noastre.

Dumnezeu s-o odihnească.

Prof.dr. Dorel Cosma

Comentarii

06/04/10 01:55

parca mie- dor de ea,parca mi-e dor sa o mai ascult cum canta cu atata daruire....mi-e dor de ea,de Valeria.....de fiecare data cand ascult piesele ei o lacrima imi scalda fata...felicitari pentru articol,dar pacat....acum vorbele sunt in zadar.......ea nu mai este.....

04/05/09 13:38
Razvan Nicolae

...Am citit acest frumos articol, felicitari autorului... dar daca aceste lucruri frumoase se scriau cand marea artista a Transilvaniei era in viatza.. ce frumos ar fi fost...
Nu am sa sriu foarte multe ci doar faptul ca aceasta mare artista a trait prin si pentru cantec...dupa familia sa cantecul i-a fost alinarea... ca foarte multe personalitati cu putere i-au intrors spatele si ca au umilit-o de fiecare data... Oare a mai facut cineva atat de multe lucruri frumoase ca marea doamna Valerica pentru Bistrita? da poate acum cei care au umilit-o dupa '89 isi vor da seama cat de MARE a fost acesta doamna... incepem cu Uiuiu, nesimtitul de Galateanu, politicianul Pugna, cuplul Cigu si Matilda... sa nu mai vb de altii care si-au indreptat mereu sabiile spre ea... si totusi a murit la 62 de ani avea 61 de albume 4 carti... si foarte multe articole legate de cercetare etc... mai sunt si altii care se pot mandri cu acest bagaj??? da astazi pot spune ce vor insa cat a fost in viatza au umulit-o cu parere de rau ma repet... Oricum valeria Peter Predescu a fost si este cel mai mare exponent al cantecului transilvanean indiferent de cat rau i-i sa facut in jur... dar marea ei familia a fost cea de acasa radioul public si televiziunea.. acolo cred ca se simtea cel mai bine... oare sa fi fost o intamplare ca ultima sa emisiune a fost alaturi de un prieten drag... Gheorghe Verman si "iarba verde de acasa"...???

Mereu te vom iubi si te vom pastra in suflet draga noastra doamna Valerica!

01/05/09 14:28
VizitatorTitus Dobos

O voce de aur, într-un suflet de aur
„Floarea din grădina Nasăudului”, cum inspirat a numit-o cineva, a fost un suflet de aur, o credintă de aur, un om de aur…A fost, că nu mai este. Am descoperit-o, mai toţi, datorită unei voci de aur, pe D-na Valeria Peter Predescu.
Când trăiam in Bistriţa eram vecini de cartier. Ne despărţea doar ştrecul, adică prima cale ferată privată din ţară. Spre bârgaie.Eu locuiam pe Colibiţei. Când m-am hotărât să-mi vizitez rudele bogate din noul cartier, doar am trecut ştrecul şi, la un moment dat, peste cine credeţi că dau ? Într-o curte preafrumoasă, plină cu flori… Doamna Valera. În carne şi oasae! Mi-a scăpat „un sărut mâna”, aproape instinctiv. O cunoşteam de la televizor. Dar cine n-o cunoştea…Era „normală”, de parca ne cunoşteam de când lumea. Aproape că m-a întrebat ce mai fac ?
Inainte cu un an îl cunoscusem pe un alt mare cântăreţ al credinţei, de pe valea Someşului, părintele Cristian Pomohaci. La o aniversare din Beclean. Dar eram prea îndrăgostit… de viaţă, pentru ca să-l bag în seamă. Şi rău ce-mi pare-acum…Este omologul Doamnei Valera în căldură sufletească, dragoste de oameni şi credinţă în Dumnezeu.Era să uit talentul muzical, care e, de fapt, subânţeles şi implicit amândurora.
Deşi sunt meleagurile mele natale, aproape nu mă mai leagă nimic. Dar, poate, fiindcă mi-am petrecut câteva vacanţe(prea puţine, totuşi) la bunicii mei dragi de pe Valea Sălăuţei(Salva), o zonă folclorică de-a dreptul mirifică, iar Mica, care are 86 de ani(să-mi trăiască !) şi e la mine, mă simţeam bine, ca să nu zic confortabil cu muzica Doamnei Valeria Peter Predescu şi-a altora din zonă. Mica e definitiv îndrăsostită de părintele Pomohaci.
Eu sunt mai puţin statornic. Sunt cantonat iremediabil şi de mult timp pe Maramureşul lui Grigore Leşe(leagănul incontestabil al românismului de pretutindeni). Dar trecerea în nefiinţă a D-ei Valera mi-a bulversat viaţa…sufletească(singura despre care cred să mai conteaze,de altfel).
Ascult de câteva ore bune „În frumosul nost Ardeal” şi nu ştiu ce să mai cred…Despre mine. Am uitat să vă spun că nici nu prea sunt dus la biserică şi totuşi, aproape că-mi vine să fac pasul…Şi numai datorită Doamnei Valera din acest cântec, despre care Mica(văzând că-l ascult în neştire), m-a întrebat: ce-ţi place mai mult melodia sau cuvintele ? Şi credeţi-mă că n-am ştiut ce să-i răspund în afară de: amândouă, în egală măsură. S-a bucurat sărăcuţa, ştiindu-mă nu prea credincios.Au incercat destui să mă facă, dar în zadar.Am tot felul de prieteni popi. De mai multe religii şi aproape m-au transformat în ateu, din liber-cugetătorul sărac şi cinstit, ce eram (mai cunoaşteţi unul).Nici măcar pocăiţii n-au reuşit,deşi ăştia au mijloace de persuasiune,nu glumă!
Şi a venit cântecul acesta al D-nei Valera care te duce în altă lume, te bagă în mor-mânt…credincios. Nu cred în minuni, dar e pe cale a se produce una ! Iar, pe când era aproape să mă creştineze, am descoperit un altul mai laic: „Mo întrebat cucuţu”, pe care îl ascult de o jumătate de noapte şi o altă jumătate de zi. Are marele merit că te câştigă definitiv şi te transpune.
Azi dimineaţă am citit ce scriu gazetele despre D-na Valera. Prea puţin, mult prea puţin. Dar mi-au răscolit amintirile informaţia despre faptul că pe D-na Valera a descoperit-o bunul meu prieten şi coleg de clasă de liceu, Dumitru Vârtic, plecat şi el demult şi foarte tânăr dintre noi.Pe lângă altele bune şi frumoase pe care le-a făcut Mitruţ, a descoperit-o pe una dintre cele mai autentice cântăreţe ale Ardealului. Ar fi fost absolut suficient pentru a rămâne în memoria colectivă a iubitorilor de folclor cu sentimentul că nu a trăit degeaba. Odihnească-se în pace !
Bibliografie pe Youtube: Valeria Peter Predescu: „În frumosul nost Ardeal” şi ascutati-o până treceţi la ortodocşi, adică până in pânzele albe. Iar, dacă vreţi să vă reveniţi(fie-mi iertată blasfemia), treceţi pe „Mo întrebat cucuţu”., fiindcă oricum veţi rămâne în al noulea cer !
Dumnezeu s-o odihnească pe nemaipomenit de marea noastră artistă,Valeria Peter Prredescu!
P.S. E varianta definitiva

30/04/09 22:14
popsor ioan gavril

Ma simpt mai gol, mai strain fara cantecele distinsei Regine a cantecului Romanesc.
Dumnezeu sa te ierte draga noastra Valeria.

29/04/09 23:59
Florin Pop

Suntem departe de tara si de casa dar ne rugam la Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul in liniste si pace .
A mai plecat un suflet sa cante pentru ingeri.

29/04/09 11:04
Vizitator Livia...

Sufar nespus, acum la stingerea bunei si vechii mele prietene Valerica, cea care-si iubea pana la adoratie tinutul nasaudean, cantecul si portul, cea care avea un sfat bun pentru oricine i-l cerea. Adio buna si blanda mea prietena!

29/04/09 04:27
fam.Toderasc

Aducem si noi de aici din departare un ultim omagiu dragei naostre Valeria Peter-Predescu.Fie ca steau ta sa vegheze mereu asupra noastra a tuturor, si in special asupra copiilor pe care i-ai calauzit in drumul lor spre minunatul taram al folclorului romanesc.
Drum bun, stea nestemata.

28/04/09 12:48
Vizitator Ionel...

Am aflat de la raposata ca a avut viata grea la Centrul Judetean pentru Cultura, unde a fost mai mult tolerata de conducere decat respectata la valoareaei. Avea un salar mic in comparatie cu altii care nu vor avea niciodata valoarea ei, iar de la un director de pe vremea comunismului Galabatean ar fi iesit plangand. Candva o luase foarte tare si unul UIliuliu, pasionat de sefie, care era director atunci si isi temea scaunul de nevinovata femeie.
Se crede ca destule se datoreaza influentei pe care Matilde Cojocaru o are asupra directorului Galabateanu!
A scapat de toti spre o lume mai buna. Aici a avut numai cantecul si supararile.

28/04/09 11:53
Maria Dan Golban

Bunul Dumnezeu, pe care l-a cantat cat nimeni altcineva, sa aiba grija de sufletul ei...
Cine-ar fi crezut? S-a intalnit cu telespectatorii emisiunii "Folclor Nepieritor" in 21 martie...la inceput de primavara astronomica...a daruit la fel ca altadata, desi, daca privesc in urma, parca altfel...insa cu aceeasi bucurie, bucuria omului care e fericit doar daca-si imparte "avutul" cu cei ce-l stiu pretui...
I-am multumit intotdeauna, ii multumesc si-acum pentru locul pe care, mi-a marturisit de-atataea ori, l-am castigat in sufletul domniei sale. Pentru mine, ca si pentru Mariana Anghel (poate si pentru alti prieteni), era "mama Vali"...
Dumnezeu s-o odihneasca in pace, va ramane mereu precum "lucrarile" lasate...NEPIERITOARE.
http://valeriapeterpredescu.blogspot.com/

28/04/09 09:02
Vizitatormarian...

cu lacrimi in ochi am aflat trista veste care sint sigura ca a indurerat mii de oameni care vor plinge la aflarea acestei triste si nedrepte intimlari.nu am cuvinte potrivite pentru ai aduce on pios omagiu celei care a fost si va ramine privighetoarea cintecului nasaudean. d-zeu sa o odihneasca in pace.

28/04/09 08:55
Daniel Lacatus

Din pacate s-a mai stins o stea, cuvintele sunt de prisos

28/04/09 02:13
mariana nicolae

Doamna Valeria Peter Predescu, v-am iubit din tot sufletul si v-am apreciat. Este o veste cutremuratoare ! Ati plecat prea devreme sa le cantati ingerilor. Va vom pastra mereu in suflete si glasul dumneavoastra va ramane nemuritor. Condoleante familiei !

04/01/16 00:35
Dora

Vreau să împărtăşească mărturia mea şi fericirea mea cu tine toate în acest site, anul trecut sotul meu lăsat pentru o altă femeie în locul său de muncă şi a abandona mă şi 2kids meu, totul a fost atât de greu pentru mine pentru că îmi place-l atât de mult, asa ca am vazut mărturii ale Mutaba mare, el a ajutat doamnelor în obţinerea acolo soţul înapoi asa ca am contactat-l şi El ajută-mă să o vrajă retur pentru meu soţul şi în 2 zile sotul meu lăsat altă femeie şi a venit înapoi la mine cu atata dragoste şi grijă. nu voi uita niciodată acest ajutor care-a dat mare Mutaba şi meu children.if care sunteti aici ai nevoie de ajutor să te iubita inapoi puteti contacta-l prin acest e-mail de [email protected] sunt mândru de a fi pe mărturia lui

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]