Ultimele zile de toamnă

„E-o nebunie de culori!

Pădurea explodează!

E roşie, verde, galbenă!

E vie, este trează.

Deşi e frig, ea încă-ndură

căci nu ştiu cum se face...

dar...

E toamnă iar!”

Ilinca Mare, „Nebunie de culori”

Versurile Ilincăi, care a împlinit 14 ani în ultima zi a acestei toamne şi care rezonează atât de mult cu armonia cromatică, melancolia şi rodnicia acestui anotimp, au deschis, pe un fond muzical specific, spectacolul ultimelor frunze.

Cu ocazia sfârşitului de toamnă, ca un fel de bun rămas de la pastelatul anotimp, elevii de la Palatul Copiilor Bistriţa, atât cei de la teatru (ciclul primar), cât şi cei de la creaţie literară, s-au pregătit pentru a încânta publicul, părinţi, fraţi şi prieteni ai micilor creatori şi actori. În deschidere, câţiva elevi au recitat propriile poezii imprimate pe frunze, fiind apreciate de public şi inducând o stare prielnică vizionării unor pasaje de toamnă.

Spectatorii au putut observa, în fragmente din operele Valeriei Boiculesi, a lui George Topârceanu, Jean de la Fontaine, prelucrări de Alecu Popoviciu, Mircea Sântimbreanu, succesiunea dinamică a unor fapte derulate în plină toamnă, fapte ce denotă o extraordinară capacitate de observaţie a mişcărilor şi trăirilor vieţuitoarelor. Micii actori s-au remarcat prin dezinvoltura cu care au intrat în pielea personajelor. Hohotele de râs şi aplauzele publicului au răsplătit efortul şi munca de pregătire a acestui spectacol. S-a demonstrat din nou că talentul şi priceperea actorilor nu sunt neapărat legate de vârstă şi experienţă. S-a văzut, în schimb, cu fiecare detaliu, rolul regizorului prof. Ionela-Silvia Nuşfelean, care a ştiut cu mijloace puţine să redea atmosfera specifică fiecărei secvenţe, prin improvizarea bordeiul greieraşului, a casei furnicii, a studioul TV. Dar mai ales afară, în plină toamnă, s-au desfăşurat majoritatea acţiunilor acestor opere.

În „Cric, cri, cri”, Valeria Boiculesi (în oglinda Mălinei şi Alexandrei), greieraşul Irina îşi pierduse „vioara” / chitara cu care cântase toată vara. Într-un târziu, după ce-i întreabă pe toţi cei întâlniţi în cale, vieţuitoare costumate ghiduş, o găseşte şi cântă şi cântă de ne încântă (lecţiile de chitară le-a primit de la învăţătoarea ei, doamna Adela Lazăr, şi de la îndrumătorul de chitară Bogdan Dănilă). Un alt greieraş se plânge-n baladă, apoi un altul se decide să meargă, în fabulă, la furnică şi un al patrulea scump (o scumpă, Denisa) schimbă cursul, cu ajutorul lui Alecu Popovici şi, chiar pe timp de vreme grea, după ce a fost alungat de furnica Oana, se angajează la teatru. În „Buletinul meteorologic”, pe stradă, toamna, cetăţenii erau încântaţi de vremea frumoasă, mai puţin Biţă care luase o notă proastă la aritmetică (ştiţi care...). Dar, într-o zi mohorâtă pentru... cetăţeni, care lui Biţă (Horia) i se părea splendidă, ieşise soarele şi-n ghiozdanul şi-n carnetul şcolarului (ştiţi cum). La fel ca celelalte acţiuni desfăşurate în aceste zile de toamnă şi scenetele ultimelor frunze au fost un succes real de care s-a bucurat toată lumea.

Bucuria s-a prelungit într-un altfel de dialog în imagini, prin prezentarea unui material în PowerPoint, „Jurnalul prin frunze 2”, fiind proiectate (prin amabilitatea elevului Alin Petruţ, foto-cineclub) secvenţe cu fotografii realizate în fiecare zi la activităţile de teatru şi creaţie literară. Proiectul aştepta doar „ultimele frunze” pentru ca mai apoi să fie lansat fiecărui membru.

De dragul toamnei, închei şi eu într-o notă lirică, cu poezia mea pe frunze:

E toamnă printre norii grei

şi umbre-ntunecă pământul,

iar vraja tainicei poveri

mă duce tot mai mult cu gândul...

Apus şi răsărit târziu,

veşminte grele, ruginite

acoperă pământ pustiu

în file de poveşti îngălbenite.

Teodora Pop (14 ani)

creaţie literară, Palatul Copiilor Bistriţa