Trei comune bistriţene în documente în manuscris, originale şi nepublicate de la începutul anului 1940

Historiarum Anticariat de la Cluj-Napoca deţine originalele unor schiţe monografice, majoritatea scrise de cadre didactice, ca urmare a unui ordin nr.1370 din 1940. Îi mulţumim inimosului anticar că ne-a oferit PDF-urile acestor documente inedite  spre publicare. Ele privesc câteva localităţi din judeţele Sălajul, Satu-Mare, Bihor şi Bistrita-Nasăud. Pentru judeţul nostru ne bucurăm să avem documente legate de Poiana Ilvei, Rusul Bârgăului şi Lunca. Schiţele ghidurilor sunt alcătuite de cadre didactice/comandanţi ai stolurilor de străjeri. În cazul comunei Poaiana Ilvei este vorba despre Elena Buzilă, pentru Rusul Bârgăului, textul este semnat de S. Ciuruş, iar la Lunca este vorba de învăţătoarea Olimpia Pop. Din schiţa comunei Agrij, jud. Sălaj aflăm că aceste schiţe monografice au fost alcătuite ca urmare a  unui ordin nr.1370 din 1940. Din păcate, nu reiese din niciun document cine a emis ordinul şi cui s-a adresat, dar mai multe astfel de documente sunt semnate de conducători ai organizaţiilor locale de străjeri.

Ghidul comunei Rusul Bârgăului

Cunoaşterea trecutului cum şi a împrejurărilor actuale de viaţă a poporului românesc trebe să fie o datorie de totdeauna a unui bun român. Astfel, în lumina acestor senrimente de sfântă obligaţie, orice contribuţie, fie ea cât de mică, aduce folos Patriei şi cetăţenilor ei. Pe baza cunoştinţelor despre noi înşine, a însuşirilor bune, cum şi a lipsurilor, vom şti să începem cu’n ceas mai devreme opera de însănătoşare a vieţii naţionale. Cred că acesta este şi îndemnul din care a pornit alcătuirea Ghidului pe Ţinut.

Comuna Rusul Bârgăului face parte din grupul celor opt comune din Valea Bârgăului. Această regiune este situată în pasul de trecătoare în Moldova, numit Bârgău. Rusul-Bârgăului este prima comună din grupul amintit mai sus, socotind de la Bistriţa la răsărit. Deşi este aproape de munţi, totuşi, hotarul întreg este pe un şes frumos şi relativ destul de roditor. Ici colea câteva dealuri mici întregesc aspectul frumos de regiune deluroasă. Comuna este compactă, străbătută de şoseaua Dej-Vatra- Dorna şi întangentă învecinată cu C.F.R. având o haltă.

Trecutul istoric se perde în negura vremurilor ca şi a celorlalte comune învecinate. Un document din veacul al XIII o aminteşte cu numele de Nagy Borgo; iar un Tetraevangheliar din 1511, aflător în arhiva părintelui paroh o aminteşte sub numele de Rusul Bârgăului. Din veacul al XVI apoi începe a se cristaliza tot mai luminos trecutul comunei şi în 1789 este luat din stăpânirea Bethleneştilor şi este militarizat. În acest timp până la 1851când se desfiinţează Regimentul de graniţă a adus mari servicii stăpânirii. Fiind comună grănicerească şi beneficiind din veniturile Fondurilor din Năsăud, a luat un avânt frumos chiar sub era de stăpânire străină, care s’a mărit în starea fericită de la unire până azi. Monumente arheologice nu se află.

Locuitorii sunt toţi Români ortodoxi, cu excepţia funcţionarilor de la C.F.R. Bogăţia locuitorilor stă în pământul destul de roditor, în creşterea vitelor şi comerţul ambulant cu scânduri.

II

Cel mai însemnat monument istoric îl formează complexul de dealuri Cantenita şi Cetăţica, dealuri ce au servit în vechime drept puncte.

Troiţa de piatră din marginea satului ne aduce aminte de dărnicia credinţii preoţilor Ion Ilea şi Anchidim Siminic cari au ridicat’o în anul 1794.

III

În trecutul istoric, comuna a fost centru de protopopiat ort., iar protopopii Iacob, Alexandru şi Teodor Buzdug au fost parohii şi conducătorii comunei. Tot aici îşi are locul de naştere şi literatul Vasile Bob-Fabian, fost profesor la Socola. Asemenea trebue amintit şi fostul jude Vasile Buzdug, un bărbat vrednic al regiunei şi comunei. Azi comuna numără mai mulţi învăţători, doi preoţi şi un medic în Târgul-Mureş, Dl. Dr Grigore Ursace.

IV

Voind a face excursii şcolare şi străjereşti, poţi să foloseşti următoarele două itinerarii mai potrivite. În parea de nord a comunei, traversând linia ferată, ajungi pe un platou minunat numit După muncel şi în continuare se poate ajunge la poalele pădurei de stejari aflătoare pe hotarul comunei Jad, iar din vârful acesteia se deschide privirea vării Someşului. O a doua posibilitate se dă în partea de sud a comunei, după ce treci râul Bistriţa şi apoi urci dealul din partea stângă a râului, numite Cantenita şi Cetăţica şi Dealul Dorali.

V

Regiunea comunei deşi e la poalele muntelui Heniu, totuşi are pământ relativ destul de productiv, care prin muncă chibzuită şi raţională, asigură locuitorilor hrana de toate zilele. O parte mică a locuitorilor se ocupă cu comerţul ambulant de material răşinos, cari de asemeni aduce câştig însemnat.

VI

Privind omul sub aspectul înfăţişărei fizice se află în comună oameni bine făcuţi, cu înfăţişarea plăcută, curaţi şi de-o sănătate robustă. E cu adevărat resursa de trăinicie şi vitalitate a Neamului nostru românesc. Sub latura morală deasemenea se constată o viaţă curată şi conformă principiilor sănătoase a moralei creştine.

Ambele trăiri, cea fizică şi cea morală, îşi află via expresiune în înfăţişarea portului. Portul bărbaţilor este următorul: iarna, căciulă neagră, cămaşă frumos cusută cu model românesc, purtată peste cioareci, pieptar şi curea, iar pedeasupra cojoc sau haină din lână, în picioare cisme sau opinci. Vara se deosebeşte prin pălăria neagră şi pantalonii din pânză. Femeile poartă năfrămi cu gust cumpărate, cămăşi împodobite cu motive româneşti, cătrinţe roşi (o nuanţă de un roz frumos) pieptare de catifea neagră alese cu fel de fel de modele, lucrate în jumătate de cruce de femei pricepute, iar unele femei şi le cumpără de gata dela cojocar, în picioare cisme ghete şi vara pantofi. Pe deasupra iarna se îmbracă cu cojoc şi gub de pănură şi suman cu „sărad”. Acesta e portul strămnoşesc, care în parte e înlocuit cu alte improvizaţii străine de regiune ori aduse de vântul oraşului. Se lucrează pentru reaşezarea vechiului port la locul său de frunte, şi cu bun succes.

Întreg acest port privit în ansamblul lui, este o adevărată artă şi podoabă naţională. Gustul culorilor, a motivelor, cum şi fineţea executării denotă iscusinţa mânei femeieşti. O caracteristică locală este ţesutul covoarelor cari formează parte integrantă din materialul de cunoştinţă a viitoarei gospodine. Pe lângă cele sus amintite ştiu să ţeasă pânză frumoasă pentru toţi membrii familiei, mai ştiu alege la ţoluri/cergi cari de asemeni sunt cu mult gust şi iscusinţă lucrate. Podoaba portului cum şi hărnicia mânei femeieşti se vede în special în zile de Duminecă şi sărbătoare. Dintre aceste zile locul prim îl ocupă Paştile, Rusaliile şi praznicul. Apoi Naşterea Domnului când copiii umblă cu colinda; la Anul Nou cu Ţurca, apoi cu Pluguşorul, cu steaua, irozii. La Botez umblă mai mult cu colinda oameni în vârstă. De Sf. Paşti bucuria e a copiilor mai mici, cari îmbrăcaţi în haine noi umblă pe la case zicând „Dumnezeu în vis” şi primesc ouă roşii sau turte. Cu prilejul nunţilor încă se vede multă podoabă în port şi’n datini strămoşeşti, obicinuite aproape pretutindeni la Români. Chemătorii cu bastoane împodobite cu flori şi panglici, stegarii cu steag, druşte şi naşi mulţi, masă bogată în mâncări, „găina naşilor”, sunt tot atâtea momente plăcute. Asemeni cu prilejul secerişului se aduce de gazdele mari cununa din spice, o fată o poartă pe cap şi în cântece se îndreaptă spre casa gazdei, feciorii şi fetele pe lângă casa căror trec le ies în cale şi le toarnă apă în cap, cea cu cunună se învârteşte de câteva ori roată şi pleacă mai departe, tot aşa până ajung la destinaţie, unde primesc ţuică, plăcintă şi tot feliul de mâncare bună.

La sărbătorile de Crăciun, Anul Nou, Botez, feciori mari fac o petrecere, adecă horă/joc la care se spune „Bere”. În seara ajunului de Crăciun, toţi câţi sunt înscrişi în „Bere” merg la colindat cu muzicanţii, pe la preot, învăţător, primar şi apoi la fete şi feciori. După Bobotează, când s’au terminat zilele de joc împodobesc o sanie, urcă în ea gazda la care s’a ţinut „Berea” şi o trag 10-12 feciori, se înjugă la jug, unii se maschează în fel şi fel şi cu muzicanţi umblă prin sat şi intră în curtea gospodăriilor. Procedeul e la fel cu colindatul. La „Bere”, fetele cari joacă duc un colac mare un fel de pâine, dar are fel de fel de decoruri la suprafaţă. Alte obiceiuri ale locului nu sunt.

VII

Comuna este organizată din punct de vedere politic, cu primar cassar şi girată de notarul din Josenii Bârgăului. Are şcoală primară de stat, cu două puteri didactice, un bărbat şi o femeie. Partea sufletească şi creştinească o satisface preotul locului. În sat sunt trei mori dintre cari una sistematică. Are haltă C.F.R.

VIII

Singura societate culturală este Căminul cultural „Vasile Bob-Fabian”, care este abea în curs de organizare. E de amintit şi Reuniunea de femei ort. rom. „Fecioara Maria”, de sub egida Bisericii, având de scop înfrumuseţarea bisericii. Manifestaţii culturale se fac în cadrul şcoalei de străjeri a statului şi de către Stolul extra şcolar de fete. În 15 August când cinstesc sărbătoare Adormirii Maicii Domnului se ţine un mare prasnic.

IX

La capitolul Bibliografie nu pot indica nici un isvor întrucât până în prezent nu s’a lucrat nimic despre trecutul acestei comune. Singurele isvoare mai serioase se pot culege în publicaţia istorică „Arhiva Someşană” din Năsăud.

Rusul-Bârgăului, la 15 Februarie 1940

S. Ciuruş