Târlişua, monografie folclorică

Filologul Ioan Şimon, ani buni profesor de Limba şi literatura română la Şcoala Generală Târlişua, nu a uitat de meleagurile în care şi-a împărtăşit din tainele literaturii elevilor, aducând, prin intermediul volumului „Târlişua – monografie folclorică”, apărut la Editura Risoprint, un omagiu acestor meleaguri. Scânteia pentru dragostea faţă de folclor a venit prin întâlnirea cu badea Maxim Cocean care a fost o adevărată sursă pe tărâmul tradiţiilor. Vorbim despre meleagurile în care, într-o seară de toamnă târzie, o ploaie de stele deschidea o poartă nouă în marele templu a literaturii române, vatra unde Liviu Rebreanu s-a izbăvit întru lumină, născându-se. Aici, la poale de Ţibleş, în nelipsita tindă sau în casa cu focul arzând, poveştile despre tradiţiile noastre sunt aşezate la loc de cinste, lângă icoană, profesorul Ioan Şimon redându-le prin acest volum istoriei, după cum aprecia în prefaţă prof. univ. dr. Pompei Cocean, decanul Facultăţii de Geografie de la UBB Cluj-Napoca.
Cartea începe prin aşezarea geografică a acestor meleaguri, prezentarea cadrului istoric şi lingvistic, ca mai apoi să pătrundă în viaţa culturală a satului, acolo unde cântecul şi voia bună face parte din existenţa societăţii: „Când aud cetera în sat/ Pace bună de lucrat/ Când aud cetera în rât/ Pace bună de cosât”. Aici, în agora vieţii rurale, zilele de duminici şi sărbătorile sunt o adevărată plăcere spirituală oglindită şi în acest volum. Artizanatul, arta prelucrării lemnului, amintindu-l aici pe părintele sculptor Timoftei Găurean din Agrieş, sunt repere ale artei vizuale care înfrumuseţează aceste locuri. Nu putea lipsi calendarul poporului, fiecare sărbătoare şi fiecare zi având însemnătatea lui.
Obiceiurile legate de evenimentele importante din viaţa omului – naşterea, nunta, pragul trecerii în lumea de dincolo, dar şi şezătoarea, claca sau celelalte întâlniri comune ale colectivităţii – constituie adevărate momente existenţiale din viaţa comunităţii. O viaţă frumoasă în care se trăia după legile nescrise ale comunităţii în care medicina populară şi magică îşi aveau rolul lor, astfel încât oamenii să fie frumoşi şi curaţi la trup şi suflet.
Poeziile populare şi poveştile legate de Fata Pădurii sau alte personaje misterioase ce însoţesc lumea satului, întregesc această monografie care va fi, de acum, un mod frumos pentru comunitate de a prezenta identitatea.