Şezătoare la Mărişelu

În vremurile îndepărtate, după terminarea muncilor agricole , când lumea satului intră într-o perioadă de repaus relativ dar mai ales după lăsatul secului de Crăciun începea sezonul şezătorilor.Şezătoarea este adunarea restrânsă în serile de iarnă , la care sătenii se întâlneau în scopul efectuării mai multor activităţi legate de munca femeilor şi a fetelor şi totodată aceştia petreceau spuneau poveşti , glume , ghicitori etc.Participanţii din cadrul acestui obicei sunt reprezentaţi de femeile, fetele , şi feciorii din sat.

Obiceiul şezătorii şi-a făcut loc în inimile unor oameni minunaţi , astfel că marţi 17 ianuarie 2012 sătenii de la Mărişelu şi Măgurele au privit în taină adâncul îndepărtat al vremurilor de demult deschizîndu-şi sufletele pentru a primi cu bucurie şi emoţie un obicei străvechi încărcat de o valoare folclorică remarcabilă.

Acest eveniment s-a desfăşurat sub îndrumarea preotului paroh Aurelian Poptean , care a regizat şezătoarea într-o manieră de o autenticitate desăvârşită. Întregul eveniment s-a desfăşurat într-un mod cu totul şi cu totul deosebit , respectându-se cu rigurozitate elementele tradiţionale ale obiceiului până la cel mai amănunţit detaliu. Trebuie să remarcăm faptul că, părintele Aurelian Poptean este de altfel la a doua manifestare de acest gen, din an în an desăvârşindu-şi cunoştinţele şi preţuirea pentru valorile tradiţionale româneşti.

Vis a vis de Biserica din Mărişelu , de-a lungul văii Şieului se găseşte o casă veche de peste 100 de ani,casa lui tanti Letiţia Pui, ruptă parcă din trecutul veşnic al Mărişelului , loc în care s-a desfăşurat la fel ca şi în anul precedent întregul eveniment.

Femei şi fete de toate vârstele , venind din toate colţurile satului s-au adunat în faţa Bisericii , fiind pregătite fiecare în parte cu furcă de tors, sucală , vârtelniţe , ace de ştricălit(croşetat).De acolo au plecat împreună către şezătoare, unde gazda, neobosita educatoare Ileana Morari le-a întâmpinat cum se cuvine fiind pregătită cu bucate tradiţionale româneşti.Femeile au pătruns tainele torsului , ţesutului , cusutului , umplerii ţevilor cu fir de lână pentru ţesut , munca împletindu-se cu cântec popular şi poveşti legate de viaţa satului.

La momentul potrivit, au ajuns şi feciorii , într-un mod cu totul deosebit redat prin strigăturile autentice şi deasemenea specifice şezătorii; acestea răsunau în liniştea nopţii în cadrul unui peisaj iernatic de poveste: „Daţ feciori cu voie bună

Până sântem împreună

Că dacă ne-om despărţi

Şti Dumnezău ce-a mai fi”

..........................................

Au urmat apoi jocurile dintre fete si feciori , după care gazda a pus pe masă bucatele tradiţionale a căror miros umplea atmosfera de autenticitate.

În cele din urmă s-a ajuns la momentul ieşirii din şezătoare , îndreptându-se fiecare spre casele lor; pe fondul strigăturilor specifice , fiecare fecior ieşind alături de cîte o fată, fată pe care a jucat-o în şezătoare şi care urma a-i fi drăguţă. La oră târzie în noapte, printre fulgi frenetici ce se aşterneau formând un decor de basm, ,când locuitorii osteniţi dormeau, pe uliţa ce duce spre biserică se puteau desluşi strigături ce despicau liniştea aceea edenică : „Noi de-aici merem cu dor

Ca şi luna pe sub nor

Noi de-aici merem cu jele

Ca şi luna printre stele.”

Protagoniştii acestui eveniment şi-au exprimat dragostea , şi respectul faţă de acest obicei străvechi,dovedindu-se a fi contemporani cu veşnicia satului. Poptean Susana , Tănase Aniţa , Timar Ioana , , Pop Verginica , Turşan Mariana , Hordoan Maria , Pui Letiţia , Timar Ionuţa , Bretfelean Maria , Hordoan Ionela , Barteş Lorena , Timoce Alina , Barteş Cosmina , Cira Raluca , Turşan Grigore, Barteş Ionuţ , Mălai Iulian , Mălai Savel , Brteş Florian , Barteş Valer , Hordoan Florin , Nicoară Valer , Hedeş Ionel , Bretfelean Florin , Gălăţean Paul , Berar Ciprian , Mălai Alexandra şi Mălai Marius, au fost cei ce s-au identificat pentru câteva clipe cu veşnicia, cei ce au răspuns prezent la chemarea păstorului, transpunându-i pentru câteva clipe în tinereţea fără bătrâneţe şi viaţa fără de moarte a satului transilvănean. Tot aici se cuvine să amintim şi pe cei ce au făcut posibilă imortalizarea acestor crâmpeie de veşnicie românească, soţii Marius şi Ramona Olah.

Întunericul nopţii a fost pătruns de sufletele încărcate de lumină şi căldură ale acestor săteni , datorită cărora în localitatea Mărişelu s-a întâmplat o reală şi adevărată minune.

Înv. Turşan Grigore