Senectutea care se respectă pe sine însăşi

1 octombrie – doar pentru cine nu ştie (ori nu vrea să ştie, precum Guvernul României şi strălucitul navigator de la Cotroceni) – este Ziua Mondială a Oamenilor în Vârstă.

La Beclean această zi a avut un preambul bogat, iar primarul Nicolae Moldovan şi viceprimarul Mate Stefan au înţeles cum se cuvine importanţa acestei zile; prin prezenţa dumnealor la activităţile de acum (dar şi dintotdeauna) e un semn indubitabil că, cel puţin în oraşul Beclean (desigur, şi aiurea), vârsta senectuţii nu e dispreţuită sau neglijată.

Asociaţia Casa de Ajutor Social Beclean şi-a organizat în preziua acestei zi mondiale Adunarea Generală pe anul 2009, cu obiective necesare: dare de seamă, situaţia financiară pe anul respectiv şi proiect de activităţi pentru 2010/2011.

Asociaţia s-a constituit în anul 2000, are astăzi 8o de membri, aceeaşi preşedintă – doamna Rozalia Moldovan - şi, prin acţiunile de-a lungul anilor, se dovedeşte a fi un organism inconfundabil. Nu întâmplător, domnul Mate Stefan îmi spunea despre asociaţie căă o consideră ONG-ul cel mai distinct din cuprinsul oraşului.

M-au interesat patru aspecte, pe care le consider definitorii: Ce sunt pensionarii acestei asociaţii sub aspect confesional; am constata că, alături de ortodocşi, se aşează, procentual, greco-catolicii, reformaţii şi penticostalii. Admirabil! Aşadar, apartenenţa la un cult creştin nu împiedică asocierea. Dar sub aspectul etniei? Ei bine, găseşti aici români, maghiari şi rromii. Interesant e că, în efectivul acestui organism, femeile precumpănesc ca număr. Vârsta? Cel mai ”tânăr” pensionar are 52 de ani, cel mai venerabil are în spinare 82 de ani. Componenţa profesională? Semnificativ (o semnificaţie care ar merita ulterior nuanţată): muncitori (întâi de toate!), comercianţi, oameni cu studii superioare (ingineri, profesori).

Şi? Adică ce fac aceşti pensionari? Lună de lună are loc o şedinţă de comitet, mese aniversare (pentru cei născuţi în luna respectivă), excursii turistic-culturale la muzee, mănăstiri, băi termale, acordarea de pachete de trei ori pe an (de Paşti, Ziua Mondiala a Oamenilor în Vârstă şi de Crăciun), donaţii unor instituţii nonguvernamentale. Doamna care mi-a oferit aceste informaţii (dar cu insistenţa să nu-i scriu numele) ţinea să menţionez un aspect (admirabil!): toate acestea se săvârşesc nu prin sponsorizări, ci din buzunarul benevol al membrilor asociaţiei; prin urmare – în prag de a li se diminua pensia – au bunăvoinţa de a fi ei înşişi sponsori.

”Divulg” acum numele sărbătoriţilor din luna septembrie: Chira Nicolae, Muntean Nazarica, Puha Constantin, Cucerzan Ioan, Rognean David, Barbu Elisabeta şi Felecan Liviu.

Închei cu o constatare: la nivelul pensionarilor din Beclean precumpănesc frăţietatea, ecumenismul, respectul şi bunul simţ.