Secularizarea, atac brutal asupra familiei creştine

În concepţia romano-catolică familia este o instituţie de drept divin şi are următoarele elemente, indisolubilitatea, unitatea, libertatea şi imutabilitatea, toate aceste însuşiri provin de la Dumnezeu şi nu de la oameni. Concubinajul, divorţul, sinuciderile sunt adevărate epidemii sociale care lovesc baza familiei creştine, care este văzută ca prima celulă a organismului social. Fericitul Augustin-şi enciclicile papale reiau acest adevăr-arată că rostul căsătoriei este copilul, credinţa şi sacramentul, acestea trei, în ordine, reprezintă toată învăţătura romano-catolică despre căsătoria creştină. Există o ordine a dragostei pe care credinţa o fortifică, stabilindu-se o ierarhie în viaţa familiei, bărbatul are primatul conducerii, iar femeia pe cel al inimii.
Indisolubilitatea căsătoriei este consfinţită de sacramentul ei. Soţii nu se pot despărţi nici măcar pentru lipsa de fecunditate sau pentru adulter, de altfel Sinodul tridentin condamnă părăsirea domiciliului conjugal şi spune că nu există despărţire sub nici un motiv în căsătoriile consumate decât o separaţie imperfectă de pat, masă şi locuinţă, astfel se condamnă toate formele nelegitime de provizorat între cei căsătoriţi. Enciclica „Casti conubii” condamnă categoric lepădăturile şi este contra eugenismului prin metoda sterilizării.Se acceptă totuşi o eugenie raţională pentru întărirea psihofizică a copilului. De aceea se sfătuieşte ca cei care au anomalii ereditare să nu se căsătorească. Se condamnă lipsa credinţei în căsătorie precum şi adulterul. În contactarea căsătoriei nu trebuie să ne lăsăm antrenaţi de impulsurile pur fizice, trebuie să avem în vedere prudenţa creştină, iar educaţia copiilor să se facă prin mijlocirea Bisericii.
În protestantism familia este aleasă de Dumnezeu pentru a întreţine instinctul de conservare al speciei umane, iar această forţă creatoare a fost încredinţată bărbatului şi femeii, pe baza unei ordini naturale stabilite de Dumnezeu. Luther defineşte familia ca o unire inseparabilă între soţ şi soţie şi o voinţă şi atracţie divină între sexe. Rostul familiei este creşterea şi educarea copiilor iar Luther îndeamnă pe tineri să se căsătorească cât mai devreme. El sfidează dificultăţile economice şi crede că familia duce către adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu şi prin ea se întreţine credinţa. Totuşi el mai vede familia ca o concesie către păcat. Familia devine fundamentul vieţii sociale şi religioase.
În ortodoxism familia este de ordin divin. Sociologia şi antropologia nu sunt de acord cu teoria existenţei omului izolat şi se declară în sensul vederilor biblice privind sociabilitatea primului grup uman. „Nu este bine ca omul să fie singur”, Gen.2,18. Din Sfînta Scriptură vedem forma monogamică a familiei în însăşi începuturile ei şi astfel se respinge teoriile promiscuităţii, matriarhatului şi poligamiei. De asemenea se respinge şi teoria „materialismului economic” cu privire la formarea familiei, pentru că nu economicul dă naştere acestei celule, ci „natura psiho-fizică” a omului. Creştinismul mai afirmă indisolubilitatea căsătoriei, unitatea şi egalitatea religioasă a membrilor săi, spiritualitatea şi libertatea relaţiilor dintre soţi, iubirea, respectul şi supunerea din dragoste. În ortodoxism căsătoria este o Taină a Bisericii. Singura cauză a despărţirii este moartea naturală şi adulterul. Mai târziu au apărut şi alte cauze de despărţire, omuciderea, vrăjitoria, profanarea de morminte, toate acestea apărând în legislaţia civilă începând cu împăratul Constantin cel Mare. Împăratul Leon Înţeleptul adaugă prin Novela XXXI încă un motiv de despărţire, avortul intenţionat. Biserica a luat atitudine hotărâtă împotriva decăderii moravurilor, a condamnat divorţul prin jurământul reciproc şi incestul. Ulterior şi sub influenţa legilor civile, Biserica a acceptat ca motive de despărţire, moartea naturală, adulterul, intrarea în monahism, primirea rangului de arhiereu, trădarea, atentatul unui soţ la viaţa celuilalt, dispariţia soţului, consimţământul reciproc, alienaţia mintală, provocarea avortului. Spiritul vechilor orânduiri bisericeşti era mult mai sever în privinţa aceasta, de aceea Biserica împreună cu Statul va trebui să plece la o nouă revizuire a acestei probleme. Divorţul este o plagă socială împotriva căruia trebuie luptat cu toată hotărârea. Ortodoxismul răsăritean nu încurajează anarhismul feminist care depărtează femeia de la viaţa familială. Fecunditatea nu trebuie îngrădită prin mijloace nenaturale.Căsătoria rămâne o Taină a Bisericii.
Familia creştină este un leagăn de împlinire. Familia aceasta creştină, în ultima vreme suportă puternice presiuni şi atacuri, de aceea noi creştinii trebuie să fim misionari, în primul rând cu propriul nostru exemplu, pentru a apăra şi fructifica valorile fundamentale ale acestei familii. Dacă familia, ca celulă de bază a societăţii, va dispare, ceea ce ar însemna o catastrofă, va dispare însăşi raţiunea de a exista a omului ca fiinţă comunitară, dacă familia va dispare, va rămâne doar individul singular care trece prin lume fără rost.
Evoluţia şi atacul brutal asupra familiei creştine în societatea actuală face ca individul să fie deconectat de trecut, unele forţe doresc distrugerea identităţii omului, a poporului român creştin, printr-un proces continuu de atacare a valorilor sale fundamentale, Biserica ortodoxă strămoşească, familia creştină tradiţională, tradiţiile şi obiceiurile noastre seculare, limba română, se doreşte dezrădăcinarea omului, distrugerea lui mentală pentru a deveni rupt de rădăcinile sale strămoşeşti, de patria lui, de familia lui, de neamul lui, omul acesta trebuie să nu mai aibă valori morale la care să se raporteze, să nu mai aibă un scop, o ţintă, un sens în viaţă, să fie om al nimănui, inconştient faţă de realitatea zilnică şi nepăsător faţă de nedreptăţile din jurul lui, egoist şi ahtiat după bani, într-un cuvânt un fel de sclav perfect pentru cei care-l conduc şi-l manipulează.
Credinţa ortodoxă strămoşească îi ţine pe oameni uniţi şi promovează valori morale deosebite, omenie, altruism, comuniune, iubire faţă de aproapele, promovează modele demne de urmat, Hristos, Sfinţi, Apostoli, mari duhovnici din Biserici şi Mânăstiri. De aceea sunt atât de furios atacate Biserica şi credinţa noastră ortodoxă strămoşească, de aceea ei vor scoaterea icoanelor din şcolile noastre, religia să nu mai fie obligatorie în şcoli, de aceea prezintă obsesiv cazuri de preoţi corupţi, de aceea fac mari şi zgomotoase eforturi pe internet, în ziare şi la televiziuni, pentru a crea impresia că religia, credinţa în Dumnezeu şi Biserica Sa, reprezintă ceva primitiv. „Cine combate Ortodoxia, numai român nu este”, spunea marele Mihai Eminescu. Biserica Ortodoxă strămoşească este, de multe sute de ani, unificatoarea şi păstrătoarea limbii noastre româneşti, cea care n-a îngăduit înghiţirea noastră de poloni, maghiari, turci sau tătari. Marele scop al acestor sforari este deznaţionalizarea românilor şi primul pas pentru atingerea lui este ateizarea, adică nu Dumnezeu este Creatorul omului, ci maimuţa.
Prin intrarea răului în om, acesta nu mai este uman în totalitate şi devine într-o oarecare măsură impersonal. Răul este violenţa neputinţei de a se întări în existenţă, ei vor să se ţină în existenţă excluzându-l pe Dumnezeu, izvorul existenţei. Crăciunul devine un anacronism în lumea occidentală, oameni care se ruşinează că sunt văzuţi că cred în Dumnezeu, s-a ajuns până acolo încât, de exemplu, Universitatea din Tennesse, SUA, a elaborat un plan în zece puncte pentru suprimarea Crăciunului. Planul interzice apariţia lui Moş Crăciun, urările, felicitările şi mâncărurile tradiţionale. La Bruxelles, tradiţionalul Târg de Crăciun are un nume nou, „Plăcerile iernii”. Parlamentul European se străduieşte să fie cât mai european, tipărind felicitări şi pavoazând interioarele oficiale cu urarea „Felicitări de Sezon”. Cântările şi tobele africane şi arabe au luat locul colindelor „ reacţionare” ale Crăciunului. Oare cum de am ajuns atât de ridicoli?
Se atacă permanent identitatea naţională, în Europa şi în România. Sentimentul că apaţii unui neam cu adânci rădăcini istorice îţi dă o trăire înaltă, îţi oferă motivele necesare pentru a apăra Ţara şi Neamul, de aceea acest sentiment trebuie puternic atrofiat, ei vor ca românii să fie puternic discreditaţi public, trebuie prezentaţi ca leneşi, hoţi, infractori, deşi ţara noastră a oferit umanităţii mult mai mult decât au făcut-o alte state cu ştaif.
Familia trebuie să fie nucleul societăţii noastre normale. Marele istoric gânditor Nicolae Iorga spunea, „O naţiune care nu-şi respectă trecutul şi obiceiurile creştine, un popor care-şi pierde credinţa şi nu cultivă iubirea faţă de moşie şi strămoşii săi, este un popor condamnt la pieire.”În satul nostru tradiţional tinerii se cunoşteau la şezători, se adunau la hora de duminică în centrul satului, la începutul fiecărui post, de lăsatul secului, familiile, bunicii, copiii, nepoţii se adunau la agape. Omul de astăzi este deconectat de la valorile trecutului.
Societatea de astăzi, globalizată, secularizată, ultraconsumistă, ultratehnicizată, este o realitate implacabilă cu puternice efecte negative, cum este relativizarea identităţilor. Omul s-a îndepărtat de Dumnezeu, minimalizează rolul Bisericii în societate, în această secularizare omul a crezut că totul îi este permis, că totul este posibil, muncim cât mai mult pentru a consuma cât mai mult. Industria postului a eliminat postul. Şi totuşi nu putem seculariza totul, identitatea se va răzbuna mai devreme sau mai târziu.
Astăzi a apărut surogatul de familie, „căsătoriile de probă”. Adică ce probăm? O rochie, o haină? Omul cu care dorim să ne căsătorim este cumva un pantof pe care să-l încercăm mai întâi? Societatea de astăzi trebuie să refuze familia ca mamă-surogat şi tată robot, să refuze homosexualitatea şi lesbianismul, această tristă realitate din lumea largă. Homosexualii şi lesbienele vor să legalizeze căsătoria dintre două persoane de acelaşi sex. Referatul biblic al Genezei, privitor la prima familie, în Cartea Facerii cap.1, 20-27, spune, „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră...şi i-a făcut bărbat şi femeie,” Adam şi Eva, prima familie umană. „Dumnezeu i-a binecuvântat, creşteţi şi înmulţiţi-vă şi stăpâniţi pământul.” Doi bărbaţi homo sau două femei lesbiene nu pot procrea, nu pot să se înmulţească şi pretenţia lor de a se numi familie este ridicolă şi imorală. În Vechiul testament, Geneza 19, 1-13, Lot a primit în casa lui doi, bărbaţi, în cetatea Sodoma. Noaptea sodomiţii au înconjurat casa şi i-au cerut lui Lot să-i predea pe cei doi pentru a-i viola. Pentru destrăbălarea lor morală existentă aici, homosexuali şi lesbiene, Dumnezeu a distrus cetatea. În Noul Testament, Rom. 1,23,27-32. „De aceea Dumnezu i-a lăsat necurăţeniei după poftele inimii lor ca să-şi necinstească trupurile ei între ei...femeile lor au preschimbat legăturile fireşti cu cele împotriva firii...asemenea şi bărbaţii, părăsind legătura firească cu femeia, bărbaţii cu bărbaţii, săvârşnd ruşinea... sunt vrednici de moarte.” Homosexualitatea şi lesbianismul reprezintă un eşec moral existenţial, omul pierzându-şi menirea de a se împlini prin urmaşi, sunt un eşec al instinctului de conservare a speciei umane. Astăzi, însă, nu putem să-i abandonăm, trebuie găsită o soluţie prin dialog cu toate structurile societăţii. Pretenţia lor de a legaliza căsătoria între persoane de acelaşi sex, deşi îndeplinită în unele ţări europene, mi se pare o încercare brutală de a arunca în derizoriu familia creştină, cea întemeiată de Creator şi care este singura realitate necesară şi morală.
Societatea secularizată de azi pune omul să lucreze dis de dimineaţă până noaptea târziu, îi taie orice timp când ar putea să şi gândească independent, îl face un robot fără familie, fără părinţi, fără repere morale, fără copii, îl face o simplă piesă prinsă în uriaşul angrenaj al unei societăţi nebune. Oboseala se generalizează iar copiii trăiesc fără părinţi. Societatea de astăzi are mare nevoie, pentru a supravieţui, de o profundă reformă morală, poziţionarea acestei societăţi pe alte valori decât cele care ne sunt impuse astăzi, pe vechile noastre valori fundamentale, credinţa în Dumnezeu şi dragostea faţă de pământul românesc.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]