Scandalul de mai ieri şi de azi pentru...o poezie (3)

De cum s-a prăbuşit comunismul în ţărâna istoriei, unii au încercat să scoată la iveală poeţii care au călărit Pegaşii literari şi ţinuţi în umbră de „rejimul” trecut, în sensul că dacă te-ai bătut de un perete, ferindu-te, te baţi la fel de bine de celălalt. E vorba de un Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ioanichie Ioanid, Traian Dorz, Nicolae Baciu ş.a. Efortul e lăudabil, dar cum lumea fusese ţinută-n întuneric prea mult timp, acum se simţea deranjată de prea multa lumină şi clama: „mai stngeţi măi din becuri!”
Un asemeea „bec” fusese în literatură Radu Gyr şi în polemica iscată, strâmbau din nas, perorând că poetul fuese legionar (deşi prin anii ’60 începuse a se „domestici” şi traducea, scria pentru copii, publica, regimul comunist mai îmblânzindu-se sub Ceauşescu.
Eibine, acu, la finele de an 2012 când scriu aceste rânduri, tânărul politician Mihai Neamţu, mărturisit ca om de dreapta, a recitat poezia anticomunistă a lui Radu Gyr: „Ridică-te Gherghe, ridiă-te Ioane!” la un miiting pelectoral.
Ei şi să vezi uragan în lumea noastră învrăjbită politic!! Ce? Zice stânga politică - din „legionarul ăsta”? Păi dacă-i anticomunist pentru ce-i mai ziceţi şi legionar? Sunt termeni antinomici. Şi ce are a face o poezie cu trecutul „de la ’48”? Dar mai sus decît toţi a sărit- cum altfel?- Centrul de Monitorizare şi combatere a Antisemitismului prin Radu Ioanid , directorul newyorkez de la Muzeul Holocaustului. Vezi-Doamne, dacă poetul a fost legionar în tinereţe, n-are dreptul la memoria poetică colectivă. Opera are o autonomie literară faţă de autor, după ce e trimisă cititorilor, aşa că....
Aceşti cerberi, închizitori de tip nou emit sentinţe cum că numai cei cărora le dau ei adeverinţă au drepturi sub Sfântul Soare!.
Contactat, Nicolae Manolescu crede că „se face confuzie între legionarismul lui Radu Gyr şi anticomunismul în cauză”, Iar Alex. Ştefănescu:”Dacă nu am şti că Radu Gyr a fost legionar în tinereţe, n-am vedea nimic legionar în această poezie”.
Poezia este –ca specie literară- un manifest. Un manifest ideatic. Este expresivă, plină de forţă poetică şi politică, cu idealuri metaforizate într-un mod căruia nu i se poate reproşa nimic. Dimpotrivă:
„aşa ca să bei libertatea din ciuturi/ şi-n ea să te-afunzi ca-ntr-un cer de bulboane...” -splendidă ilustrare a setei de libertate!!
„...ca să aduni chiuind pe tăpşane/ o claie de zări şi-o căciulă de stele, ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!”. Neobişnuite sintagme în auz şi formidabilă gândire: „claie de zări”; „o căciulă de stele”...
Alex. Ştefănescu observă că aici „Comunismul însuşi apare transfigurat, apărând ca un rău metafizic.Avem o poezie plină de un dramatism expresiv şi care a intrat în conştiinţa românilor ca şi „Luceafărul” sau „Mioriţa””
Oricum, Radu Gyr ilustrează o linie literară poetică ce ar începe cu Cezar Boliac şi continuând cu un Neculuţă, Vlahuţă ( explozivul „1907”) ori maeştrii: Eminescu („Împărat şi proletar”),Coşbuc, Octavian Goga.