Satul Fântânele: O oază de linişte şi puritate sufletească

Prin satul Fântânele, străin fiind, te pierzi prin mulţimea uliţelor care şerpuiesc pe văile, altădată foarte populate, acum îngropate parţial în uitare. Cea mai cunoscută este Uliţa Ciurgăului, denumire dată de la o fântână, un ciurgău care veşnic alimenta cu apă limpede pe cei din jur. Mai este şi fântâna de la Buna, un nume atribuit, poate, şi datorită purităţii apei, foarte bună de consumat. Străbat uliţele asfaltate, apoi, împreună cu primarul Vasile Encian, ieşim în hotar. Drumuri agricole, unele asfaltate, altele pregătite pentru îmbrăcămintea bituminoasă. La nivelul comunei Matei au fost construite  drumuri agricole pe 10,2 km, drumuri funcţionale, cu şanţuri dalate, poduri şi podeţe, asfalt sănătos în satele Enciu, Corvineşti, Matei şi Fântânele. Suntem pe drumul „După Grădini”, cu pante abrupte, cu curbe strânse pentru începători, pe care este turnată piatra urmând ca ultimul strat să fie de asfalt. Probleme destule sunt de depăşit. În acest perimetru sunt sondele de gaz. Zona trebuie protejată. Se cer subtraversări, căi adiacente ce implică finanţări serioase. Bătăi mari de cap are primarul Vasile Encian. Bătăios fiind, în sensul bun al cuvântului, găseşte cu greu soluţiile. Ajungem în vârful dealului, mai la vale case izolate, iar în depărtare lacul lui Ţarcău.

          În vale, Jimborul (comuna Chiochiş). Coborâm şi prima casă în câmp, de fapt şi singura din zona Podini, este al lui Farcaş Pavel. Vecinul se află cam la un kilometru, aşa că se întâlnesc mai rar. Locuieşte aici de la 5 ani, acum trece de 70 şi s-a obişnuit cu pustietatea. Drumul din faţa casei va fi asfaltat, aşa că se întreabă, fără a primi totuşi un răspuns, ce-ar zice Farcaş Vasile (tatăl lui), legendarul deputat de Fântânele din anii 70, cel care la fiecare şedinţă cerea drum şi curent. Iată că cel de-al zecea primar de la constituirea comunei, Vasile Encian, şi cel mai longeviv în funcţie, îi face drum asfaltat, poate şi în memoria celui ce anima şedinţele din vremea aceea, prin dreapta judecată şi cuvântul moromeţian, plin de înţelesuri. Aşa cum la Matei, tot în acea vreme, badea Costan se ridică într-o şedinţă şi spune de faţă cu mai marele judeţului: „Tovarăşi, eu atâta am de spus: tai mărul, tai prunul, tai nucul, tai cireşul şi copiii îmi îngheaţă de frig”. Ce-a vrut să spună? Că n-are lemne de foc, îl lămureşte pe cel trimis de la judeţ.

          Ioan Mândru, fost vreme de 40 de ani tehnician veterinar, acum este pensionar şi locuieşte în alt sat, dar a rămas tot activ. Este specialist în vie şi vin. Cunoaşte, în Fântânele, fiecare casă, fiecare gospodărie. Îmi spune despre cei de la marginea aşezării, din câmp, acolo unde cu greu se întâlneşte om cu om. Despre familiile lui Iluan, Biriş, Oltean, Pop Gheorghe, Chiş, Lăcătuş, Gârda. Aici, izolat trăiesc gospodari harnici, unii au îmbătrânit, alţii au plecat dincolo şi nu se mai întorc, aşa că unele case rămân doar o amintire.

          Localitatea Fântânele este o aşezare istorică. Anul acesta se împlinesc 730 de ani de atestare documentară. Satul a suferit, de-a lungul secolelor, mari distrugeri. Se aminteşte faptul că a fost distrus de armata lui Gheorghe Basta şi apoi repopulat. Prin 1332 se ridică o biserică catolică. Există o biserică din lemn, monument istoric, veche de multe secole. Prin anul 1970, a fost descoperită aici o necropolă celtică în Dealul Popii, „săpături efectuate atunci de profesorul clujean I. Crişan, săpături reluate prin 1999. Convieţuiesc aici de atâtea secole români şi maghiari, populaţia totală este în jur de 650 suflete. Ca şi în alte aşezări rurale, îmbătrânirea şi depopularea sunt evidente. Cam două cununii civile pe an se fac, îmi spune primarul Encian. Ce se va alege de această zonă foarte frumoasă, e o întrebare ce rămâne fără răspuns. Câteva case încă nu au curent electric. În zona La Nistea, cele trei gospodării locuite sunt în beznă deşi, îmi spune primarul, este o zonă foarte pitorească, înconjurate de păduri ozonate, o linişte dătătoare de sănătate. Poate vom reuşi, deşi se cer foarte mulţi bani şi Primăria nu are, să introducem curentul electric şi aici vor apărea căsuţe de vacanţă.

          Iacob Mărginean este specialist în contabilitate. Toată viaţa a trăit în lumea cifrelor. A scris şi a socotit. A ieşit la pensie şi a revenit acasă, la Fântânele. Doar flotant, glumeşte acesta. Dar nu „stă” la ţară, ci împreună cu Leonora, cu care convieţuieşte de prin 1964, munceşte. Casa şi grădina sunt o dovadă că Iacob şi Leonora au fost crescuţi în cultul muncii. O grădină cu legume, o livadă de vreo 4 ha cu pomi fructiferi (necazul mare este datorat căprioarelor care dau năvală până în curte şi distrug). Implicarea în viaţa comunităţii este o altă latură pozitivă a lui Mărginean. Fiind prim-epitrop al Bisericii Greco-Catolice, a devenit şi diriginte de şantier, atât la edificarea Sfântului locaş de rugăciune, cât şi a casei parohiale, în grădina căreia a plantat zeci de pomi fructiferi. De fapt, în anul 2012, când episcopul Crihălmeanu a sfinţit biserica, Iacob Mărgineanu a primit o diplomă de aleasă cinstire.

          Un fapt îmbucurător pentru satul Fântânele este că încă creşterea animalelor – bovine şi ovine – ocupă un loc primordial. Sunt în jur de 250 de bovine şi 1200 de ovine. Gospodari care încă iubesc animalele şi obţin unele venituri, sunt de lăudat: Florin Chiciudean, Flaviu Moruţan, Alexandru Chiş, Fogarasi Janos, Bornemisa Janos. Aceştia mai menţin încă ocupaţia milenară a locuitorilor zonei.

          Căminul Cultural, foarte bine întreţinut, cu o curte plină de verdeaţă, cu pomi fructiferi, un cămin pentru bătrâni administrat de Devay Arpad, bisericile şi şcoala sunt edificiile satului. La şcoala din Fântânele este din ce în ce mai multă linişte. Sunt doar câţiva copii de grădiniţă. La nivelul comunei Matei există şase clădiri ale şcolii în stare precară care, fără intervenţii, tind să se prăbuşească. Primarul Encian face multe  drumuri ca să obţină documentele necesare pentru ca, în limita fondurilor financiare, să poată interveni. La Moruţ, Bidiu, Enciu, nu este niciun elev, la Fântânele doar câţiva, iar la Matei şi Covineşti este încă auzită gălăgia din recreaţia mare. În ziua documentării am ajuns şi în Corvineşti. Era Ziua Eroilor, iar după ce preotul Murgoi a oficiat o slujbă de pomenire pentru eroii satului şi după ce primarul Encian a rostit câteva cuvinte şi a depus o coroană de flori, elevii din localitate au prezentat un scurt, dar patriotic program artistic. Ca un frumos omagiu adus de cei mici moşilor şi strămoşilor care au căzut pentru ţară. În celelalte sate încă nu există monumente ale eroilor.

          Alexandru Sângeorzan este cel mai în vârstă locuitor din Fântânele. Are în jur de 90 de ani. A fost o viaţă poştaş. Cunoaşte fiecare casă, fiecare om în parte. Le-a adus bucurii, a distribuit ziare şi reviste, le-a dat banii cuveniţi. O viaţă de om dăruită comunităţii şi, în acelaşi timp, un iubitor în ale credinţei greco-catolice. Aşa cum recordul de longevitate îl deţine, la femei, Gyenge Elisabeta, lucrătoare a pământului de când se ştie.

          De când drumul judeţean a fost modernizat (se află în construcţie şi un pod între Matei şi Moruţ) circulaţia este mai animată în zonă. Satul Fântânele, o oază de linişte şi puritate sufletească, cu o atmosferă deplin ozonată, îi aşteaptă pe cei care doresc să adeverească zicerea că veşnicia s-a născut la sat.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]