Sângeorz Băi, oraşul staţiune care nu câştigă nici măcar 1 leu din turism. Află cum s-a ajuns în această situație!

O spune chiar primarul acestei localități, liberalul Traian Ogâgău, care a explicat în cadrul unei conferințe de presă că legea nu îi permite să încaseze taxă hotelieră. "În prezent, turismul aduce zero lei la buget. În afară de taxele şi impozitele locale, nu se percepe taxă de turism pentru staţiune balneară sau taxe hoteliere. Hotelurile sunt închise până în luna mai", a spus edilul.

În cadrul aceleiași conferințe de presă, Traian Ogâgău a reconfirmat faptul că lipsa infrastructurii are consecințe grave asupra turismului balnear din această zonă: ” DN 17D, este nemodernizat, iar aproape jumătate dintre străzile din oraş sunt neasfaltate. În ceea ce priveşte relaţia primăriei cu Hebe SA, noi am avut nenumărate discuţii cu dânşii şi ne-au promis că se gândesc să reabiliteze şi o parte din camerele lor la un alt standard, şi pentru un altfel de turism în Sîngeorz-Băi, nu numai acei pensionari amărâţi care vin în staţiune, care nu îşi permit să meargă la alte condiţii, să zic aşa. Vrem să vină şi cei cu pensii speciale încoace, nu avem condiţii pentru cei cu pensii speciale", a declarat Ogâgău.

La ora actuală, cele două mari hoteluri, adică ”Hebe” și ”Someșul”, fostul ”900” și vestitul ”600” sunt închise, deși, în urmă cu 30 de ani nu exista nici măcar o singură vedere pe care să nu fie pozat hotelul ”Hebe”. Practic, în stațiune, la începutul lui 2018, nu există nici măcar un singur turist.

Cu stațiune al cărei viitor este incert, primarul Traian Ogâgău speră că va obține bani prin intermediul  Programului  Naţional de Dezvoltare Locală pentru modernizarea de şcoli şi grădiniţe, reabilitarea străzilor şi trotuarelor şi construirea unui dispensar medical, astfel încât cei aproximativ 10.000 de locuitori să aibă parte de condiţii decente de viaţă.
 

Cu un secol în urmă…

La începutul secolului trecut turiștii erau cazați și pe holurile primăriei. Potrivit unor documente existente în arhiva orașului, pe la 1910 au fost construite 20 de vile cu o capacitate de circa 500 de locuri, un hotel, un restaurant și o bază de tratament.  Sistemul,  nationalizat în 1948, a  continuat să funcționeze până în anii 1974-1975 când se finalizează investițiile făcute de statul socialist prin Uniunea Generală a Sindicatelor: hotelul balnear Hebe cu 902 locuri și Complexul de odihnă și tratament al sindicatului ”Someșul” cu 636 de locuri, fiecare cu bază proprie de tratament. Până în anii 1989 gradul mediu de ocupare a stațiunii depășea 75% cu perioadele de aflux teribil: 15 iunie-15 septembrie și de revelion când turiștii erau cazați de multe ori pe holuri sau prin birouri.

În anul 2001 intervine privatizarea totală a bazei turistice din Sângeorz-Băi iar licitațiile la Ministerul Muncii se fac pe profiluri de tratament,nu per total. În aceste condiții, începând cu anul 2001, crește gradul mediu de ocupare a bazei turistice ajungându-se ca în perioada 15 iulie-15 septembrie baza materială să fie ocupată în proporție de 100%. Sigur, asta până în vara lui 2010.

În stațiune nu mai există niciun medic

Dupa 2005, stațiunea suferă transformări majore: „Din cauza că, începând cu 2005, Ministerul Muncii nu mai poate organiza licitațiile la timp, din cauza bugetului care se aproba în trimestrul I al anului curent, în loc de trimestrul IV anul precedent, se reduce numărul de serii de la 19 la 15 sau chiar 14. Baza hotelieră a rămas astfel neocupată de la 5 decembrie pana la 25 martie, sau chiar 15 aprilie. În aceste condiții, personalul a fost trimis în șomaj, inclusiv cel medical. Personalul medical a părăsit statiunea și, astfel, de la 9 medici în anii 1975, se ajunge la niciunul în 2010!!!” , ne-a povestit fostul primar și director al Complexului Hebe, Roland Venig. .

Turismul, o pondere importantă în economia locală

Statutul de stațiune balneară câștigat la începuturile secolului XVII-lea a adus beneficii economiei locale: ” Turismul a reprezentat întotdeauna o pondere importantă în economia locală. Dintotdeauna s-au dezvoltat activitati conexe ce au constituit o sursă de câștig pentru zonă: de la contractele de închiriere-cazare la „particulari” între anii 1966-1977, până la valorificarea produselor de artizanat, agricole, zootehnice și mai ales fructele de pădure, plantele medicinale și ciupercile”, a mai spus Venig.

Povestea apei minerale ”Hebe”


Încă din 1860, apele de aici puteau fi folosite pentru consum, dar şi pentru scăldat, apa fiind încălzită cu ajutorul pietrelor încinse sau cu bucăţi de fier înroşit aruncate în căzile cu apă minerală. În 1880, societatea pe acţiuni „Hebe” ia în arendă apele minerale din zonă, pe o perioadă de 30 de ani. Atunci existau doar 5 izvoare, cu debit însemnat, care ducea la exportul a 30.000 de litri de apă îmbuteliată pe an. La începutul anilor 1900, Sângeorz Băi devine una dintre cele mai căutate oaze de linişte şi sănătate din Ardeal. Micuţa staţiune şi-a căpătat faima în special în perioada interbelică, responsabile fiind evident apele minerale din zonă.

Scurt istoric

Din 1770 Sângeorz Băi figurează pe harta Imperiului Austro-Ungar ca o locaţie unde apele minerale fac minuni. Proprietăţile lor curative au atras turiştii încă din 1800, în anul 1839 autorităţile din Sângeorz Băi raportând primii turişti 500 la număr, care se cazau la localnici. 40 de ani mai târziu numărul turiştilor se dublează, ajungând la 1.000. Încă din 1860, apele de aici puteau fi folosite pentru consum, dar şi pentru scăldat, apa fiind încălzită cu ajutorul pietrelor încinse sau cu bucăţi de fier înroşit aruncate în căzile cu apă minerală. Comuna Sângeorz apelează chiar la un împrumut de la Fondul Grăniceresc din Năsăud, în valoare de 4.000 de florini, pentru achiziţionarea unui cazan cu aburi. În 1880, societatea pe acţiuni „Hebe” ia în arendă apele minerale din zonă, pe o perioadă de 30 de ani. Atunci existau doar 5 izvoare, cu debit însemnat, care ducea la exportul a 30.000 de litri de apă îmbuteliată pe an. La începutul anilor 1900, Sângeorz Băi devine una dintre cele mai căutate oaze de linişte şi sănătate din Ardeal. Micuţa staţiune şi-a căpătat faima în special în perioada interbelică, responsabile fiind evident apele minerale din zonă. Apele minerale şi liniştea din mijlocul naturii i-au atras în inima Ardealului şi pe Alexandru Odobescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Ioan Slavici sau Nicolae Iorga. Proprietăţile apelor minerale de la Sângeorz Băi au atras şi atenţia specialiştilor, care vin în micul oraş-staţiune pentru a studia şi ţine conferinţe pe tema apelor minerale.

Între 1945 şi 1950, staţiunea balneo-climaterică a intrat în proprietatea statului, fiind administrată de Ministerul Sănătăţii, care a naţionalizat toate vilele de pe teritoriul său, transformând-o în staţiune de odihnă pentru „proletarii” ţării. Tot în acea perioadă, pentru a face faţă afluxului de turişti, au fost modernizate şi amenajate izvoarele de pe teritoriul staţiunii. Staţiunea se conturează doar cu Hotelul Hebe, simbolul oraşului Sângeorz-Băi şi cu câteva vile. Cei care au dat numele hotelului şi apelor minerale au fost membrii societăţii băncii „Aurora”, după zeiţa tinereţii veşnice, Hebe, fiica lui Zeus, paharnica zeilor din Olimp. Numele avea rolul de a sugera calităţile apelor minerale: de vindecare şi revitalizare. O legendă pune numele „pe seama” ospitalităţii locuitorilor, care îndemnau drumeţii însetaţi sau bolnavi „hai be!”, prin unirea celor două cuvinte rezultând „Hebe”. Staţiunea a primit titlul de oraş în anul 1960, în anii care au urmat, aceasta îmbogăţindu-se cu încă un hotel „Someş”. La acea vreme, Hotelul Hebe, care primeşte turişti şi la 50 de ani de atunci, avea cea mai mare capacitate de cazare din România: 900 de locuri. Printre afecţiunile care pot fi tratate în Sângeorz Băi se numără bolile tubului digestiv, ale glandelor anexe ale tubului digestiv, precum şi boli de nutriţie şi metabolism sau boli asociate.

 

test2

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]